"Ana Aslan ne-a lăsat cozonac, nu pâine", spune administratorul de astăzi al Clinicii de Geriatrie de la Otopeni, Mariana Popistaşu. Marca "Ana Aslan" a supravieţuit în timp, chiar dacă un regim politic i-a făcut numai rău, iar un altul a dat-o uitării.
La Otopeni, programările sunt făcute cu 4-5 luni înainte. Clinica are 334 de paturi şi o listă de aşteptare cu mii de pacienţi. În faţa secţiei de internări sunt mereu parcate zeci de maşini, înmatriculate în Braşov, Prahova, Timiş, Cluj, Ilfov sau Bucureşti. Aşadar, vine lume din toată ţara.
Ai crede că "mastodontul" de la Otopeni, aşa cum îl descrie veterana centrului, doamna doctor Georgeta Popescu, este o adevărată fabrică de făcut bani. Ei bine, nu este. Era odată, prin anii '70-'80, când aducea statului cam un milion de dolari pe an. Moartea Anei Aslan, în 1988, a ucis oarecum şi centrul.
Căutat de pacienţi, dat uitării de autorităţi Acum, geamurile de termopan au luat locul celor vechi, dar pereţii crapă şi instalaţiile sanitare au nevoie de reparaţii costisitoare. Vechile fântâni arteziene, care dădeau viaţa curţii de 33 de hectare, abia se mai zăresc din spatele copacilor lăsaţi să crească aiurea. Înăuntru, bătrânii vorbesc cu însufleţire despre "schimbarea prefixului", mulţi urmând să îl schimbe pe şapte cu opt sau pe opt cu nouă.
SUCCES. Deşi în România a fost primul institut de geriatrie, germanii şi-au făcut unul al lor şi chiar au grija de el. Terapia Aslan atrage şi astăzi numeroşi străini, numai că aceştia nu mai vin în România.
Motivul decăderii? "Doamna Aslan îşi făcea publicitate singură. După ce a murit, s-au deschis clinici de geriatrie în toată lumea. În 1988, doar o aripă era ocupată de pacienţi români. Acum e invers, sunt 300 de români şi doar restul străini", adaugă Popistaşu. Ea este completată de numere: pentru o cură de 14 zile, un străin lasă aici peste 1.700 de euro. Românii lasă doar 20-30 de lei, pentru gradul de confort, restul fiind compensat de CAS-ul la care au contribuit toată viaţa. Numai că aceste contribuţii nu ajung numai la clinică. Sau, mai bine zis, puţini din aceşti bani ajung la mastodontul de la doi paşi de Bucureşti.
CÂRPIT. Unele secţii ale clinicii arată bine, dar altele sunt în ruină. Acoperişul de olane din planul apropiat stă să cadă, dar clădirea are montate aparate de aer condiţionat. "S-a mai făcut câte ceva, dar mai sunt multe de rezolvat", după cum spune administratorul.
"Era o doamnă de 93 de ani, din Spania. Venea an de an. Acum n-a mai venit, o fi murit", spune doamna medic Popescu, cea care a prins anii înfloritori ai centrului, când acesta era "cel mai frumos aşezământ medical din ţară". Regretul că viaţa nu este fără de moarte
Procaina stă la baza Gerovitalului, iar Gerovitalul stă la baza "metodei Aslan". Unde mai pui că metoda Aslan este doar o parte din ceea ce se întâmplă la Otopeni. "Aceasta este o uzină de sănătate", spune Georgeta Popescu, medic de zeci de ani la Otopeni.
COSTURILE INTERNĂRII LA "ANA ASLAN"
Aici vin oameni cu tot felul de boli, de la cele de inimă la cele reumatice sau neurologice. "Gerovitalul este un produs original, unic. El are un efect eutrofic. Acţionează la nivel de celulă, ţesut, organ şi organism", spune doamna Popescu, care recomandă celor care vor să fugă de bătrâneţe să treacă pima dată pe la centru încă de la 40 de ani. "Terapia preventivă începe în jurul acestei vârste", spune doctorul. Cuvântul preventiv trebuie pus în centrul discuţiei. Gerovitalul nu aduce tinereţea, ci luptă împotriva îmbătrânirii.
VREME TRECE, VREME VINE. Moartea Anei Aslan a aruncat centrul în uitare. Fântânile arteziene sunt pline de moloz, nu de apă.
"Odată cu moartea doamnei Ana Aslan, lumea a încercat regretul că viaţa nu este fără de moarte [...] Oamenii vin aici cu boli şi pleacă tot cu ele, numai că starea lor este mai bună, privesc lumea cu mai multă încredere", completează aceeaşi doamnă.
Ana Aslan şi metodele diabolice ale partidului
Deşi cei mai mulţi dintre cei care au cunoscut-o pe Ana Aslan spun că aceasta nu s-a gândit niciodată la moarte, dezvăluirile doctorului Mircea Dumitru, confident al Profesoarei, arată că nonagenara prevedea că, după ce ea nu va mai fi, institutul va decădea.
"Va fi greu pentru institut şi pentru dumneata, după ce nu voi mai fi eu. Vor folosi cele mai diabolice metode, în numele partidului. [...] Pentru orice există o soluţie, numai sistemul ăsta pare veşnic", spunea Aslan cu doar trei luni înainte de moarte, memorii publicate de Dumitru în cartea "Ana Aslan şi timpul său: o luptă de idei".
Adversitatea regimului comunist faţă de succesul Anei Aslan se regăseşte mai bine într-o concluzie a lui Dumitru: "Institutul trebuia să aducă numai bani, restul nu avea importanţă". "Am spus adevărul, dar nu tot"
Se pare că, în 1988, Aslan simţea că este pe moarte, se conformase cu această iminenţă, chiar dacă îşi dedicase lunga viaţă luptei cu firescul.
Înmormântarea celei mai cunoscute figuri din medicina românească s-a făcut în grabă şi neconform cu dorinţele Profesoarei. Cea care reprezentase imaginea României peste hotare vreme de mulţi ani era îngropată la Bellu, fără cei trei popi pe care îi ceruse.
Portrete şi fotografii ale Profesoarei sunt şi acum pe pereţii Institutului din Bucureşti şi ai Clinicii din Otopeni. Însă ceea ce lipseşte din "uzina de sănătate" este "atmosfera Aslan", ultimul ingredient al succesului nebun al unui centru în care păşeau, pe vremuri, Claudia Cardinale, Nikita Hruşciov sau Charlie Chaplin.
"Aparţinând acestei ţări, care îmi este atât de dragă, nu am putut să spun tot ce simt. Am spus adevărul, dar nu tot. Restul îmi stă scris în gând" - Ana Aslan (1897-1988), cu trei ani înainte de moarte