SĂPTĂMÂNA MEDIULUI. Pe spinarea ursului se sprijină stâlpii pământului, credeau dacii. Dar de la respectul tradiţiei la realitate e drum lung: Mura, recuperată de la circ, a dansat mult timp pentru fiecare bucată de mâncare care i s-a dat în Sanctuarul de la Zărneşti. Pentru că, ani de-a rândul, nu a primit nimic degeaba.
"Avem cei mai mulţi urşi bruni din Europa, dar riscăm ca, peste ani, să mergem să vedem specia la Antipa, ca pe dinozauri", spune Cristina Lapis, cea care a pus bazele Rezervaţiei de la Zărneşti. Cea mai mare rezervaţie pentru urşi bruni din Europa are acum 51 de animale. 51 de poveşti cu urşi ţinuţi în cuşti, legaţi la bot, puşi să calce pe jar, împunşi cu beţe, bătuţi, malnutriţi sau suiţi pe biciclete, cu fustiţă dantelată în talie. Astăzi, urşi ca Hansel şi Gretel se joacă într-un lăculeţ amenajat în rezervaţie. Se suie în copaci, pe scoarţa unuia dintre arbori se văd chiar urmele lăsate de ghearele urşilor. Mulţi dintre urşi au venit la Zărneşti fără a cunoaşte căţăratul în copaci. Au învăţat aici, după ani în care s-au căţărat doar pe gratiile cuştilor. Alţii au murit înainte să fie liberi, unii sunt încă ţinuţi în cuşti, pe lângă restaurante, chiar dacă eliberarea lor este ordonată de o lege. Dar o lege care se aplică anevoios. Un băiat şi-o fată
Povestea începe în 1998, când turiştii străini, indignaţi de urşii ţinuţi prin cuşti la Poiana Braşov şi Bran, scriau Societăţii Mondiale pentru Protecţia Animalelor despre urşii captivi din România. "M-au sunat de la Societatea Mondială şi m-au rugat să mă interesez de urşii captivi din apropiere de Braşov. Eu m-am dus să văd şi m-am îmbolnăvit, când am văzut cum erau ţinuţi acei urşi. În condiţii mizere, udaţi cu furtunul vara, nemâncaţi, li se aruncau sticle goale de bere şi aveau labele pline de sânge", îşi aminteşte Lapis. Erau cinci urşi, ţinuţi în cuşti mici şi murdare.
Când vorbeşte despre urşi, Lapis nu foloseste niciodată cuvintele "mascul" şi "femela", ci băiat şi fată. Timp de şapte ani, urşii au rămas în cuşti, dar Cristina Lapis, soţul ei şi alţi oameni, uniţi într-un "lanţ de solidaritate", au hrănit urşii zi de zi şi le-au făcut curăţenie în cuşti.
"Îi ţineau pentru distracţia lor, pentru turişti, pe lângă pensiuni, restaurante. Nici apă nu le dădeau, căram noi apă din Braşov pentru ei. Atât am plâns pe lângă cuşti...". Dar, dintre aceşti urşi, doar Cristi şi Lidia au ajuns la rezervaţia de la Zărneşti. Maia - drama ursului captiv Într-o zi, în care soţii Lapis au venit, ca de obicei, cu hrană pentru urşi, unul dintre animale nu mai era. "Am întrebat "Unde e Viorel?". Şi ei au zis că a deschis barele şi a plecat. Poveşti de adormit copiii. Adică a ieşit, apoi a închis cuşca la loc, să nu iasă şi ceilalţi. Cu siguranţă a fost făcut trofeu pe nu ştiu unde. Altul a fost omorât în cuşcă".
Sanctuarul urşilor de la Zărneşti îi este dedicat însă unui alt urs. Maia a crescut lângă o unitate turistică din Bran. "O ţineau într-o cuşcă mult prea mică pentru ea. Se obişnuise să îi aducem mâncare. Soţul meu îi făcuse chiar un cauciuc, să aibă cu ce să se joace. Cunoştea deja sunetul motorului", spune Cristina Lapis. Dacă un film american ar începe cu imaginea aceasta, sigur s-au termina cu cea a unei ursoaice zburdând printr-o pădure.
Dar, cum nu-i un film, Maia a murit în aceeaşi cuşcă. "Într-o zi, ne-am dat seama că îşi mănâncă laba. Şi-a mâncat laba stângă, apoi laba dreapta". Au fost aduşi doctori veterinari, Maia a fost operată de trei ori. "Am plâns, i-am promis că o să fie liberă. A murit în braţele mele, ditamai ursoaica", îşi aminteşte Lapis.
Doctorii au explicat şi de ce îşi mânca ursoaica labele. "Este automutilarea asociată captivităţii. Şi la ei este ca la prizonieri. Unii acceptă 20 de ani de închisoare, alţii se spânzură. Ea n-a mai putut să suporte". Cu copacul în braţe
În 2005, Lapis suna din nou la Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor. Era a nu ştiu câta oară. Le scria să nu mai vină, deoarece "până vin ei, toţi urşii captivi vor muri". Dar parcul avea să se construiască în acel an, din banii societăţii, pe un teren pus la dispoziţie gratuit, pentru 49 de ani, de Primăria Zărneşti.
Primul care a intrat în ţarcurile Libearty (bear=urs, aşa a fost botezată rezervaţia) a fost Cristi. Toţi se uitau cum un urs obişnuit cu viaţa într-o cuşcă îngustă şi mai scundă decât înălţimea sa păşea pe pământ, după ani petrecuţi cu betonul sub tălpi. "Primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la cel mai apropiat copac. L-a luat în braţe şi a stat aşa un timp".
După Cristi a intrat Lidia, apoi alţii şi alţii. Odi a venit de la Ocolul Silvic Homorod, unde pădurarii au ţinut-o închisă 12 ani într-o cuşcă de metal. Apoi, Viorel, Bobiţă, Mariţa, Ionică, Motsi şi Mitzi, Tex, Jofita, Hansel, Gretel, Max, Suzi, Ursulea, Baloo, Gina şi Sofia, Maria, Baby, Ben, Miro, Pupy, Pamy, Benny, Ala, Martinică, Rudy, Ursula, Cocolino, Chery, Diana, Florentina, Cleo sau Tery. În natură, cu paşi ca în cuşcă
Mura, ursul de la circul de stat din Bucureşti, a ajuns aici după ce a refuzat să mai urce pe bicicletă. Luni întregi nu a făcut nimic altceva decât să facă o cărare în jurul unui copac. "Făcea trei paşi în stânga, revenea la copac, apoi trei paşi în dreapta. Iar, când îi dădeam să mănânce, dansa", îşi aminteşte ghidul Mariana Bota.
Dânsa spune că nu ar trebui să aibă un animal preferat. "Dar îl am, e Hansi (Hansel, fratele lui Gretel, adus de la Grădina Zoologică din Călăraşi). E înalt, subţirel, jucăuş, se joacă singur în piscină, cu băţul. E foarte ciudat, deoarece sora lui e foarte retrasă. Cum pot doi urşi care au crescut în aceleaşi condiţii să fie atât de diferiţi?". Dacă Hansel se joacă toată ziua, Max nu este la fel. Ursul de 13 ani este orb şi era folosit de fostul proprietar la Peleş, pentru poze cu turiştii. "Oamenii i-au adus în situaţia asta"
"Oamenii au adus aceste animale în situaţia asta", spune Bota, care mai dă un exemplu: doi urşi care, ţinuţi într-o grădină zoologică prăpădită din provincie, au devenit foarte agresivi. Obişnuiţi să fie împunşi de copii şi tachinaţi de mai toată lumea printre gratii, cei doi s-au zbătut teribil chiar şi când au ajuns la Zărneşti.
Ultima venită este Betsy, o ursoaică de circ recuperată din Statele Unite. După ce a fost ţinută pentru un timp la ZOO Houston, Betsy a ajuns la Libearty, printre urşii din România. "Mulţi m-au întrebat de ce am primit-o, când sunt atâţia urşi din România pentru a fi adăpostiţi aici. Dar eu cred că urşii nu au cetăţenie. Din fericire. Ei sunt un bun al întregii lumi". Cei din Houston au adus ursoaica aici pentru că, la Zărneşti, este cea mai mare şi, totodată, cea mai bună rezervaţie pentru ursul brun.
"Proiectul nu e încă la sfârşit. Va fi construit un nou ţarc. Planul prevede în jur de 80 de urşi". Unul dintre ei ar putea fi Muki. "Este ursul pe care nu pot să-l iau, de doi ani încerc. Ursul ăsta nu a văzut soarele niciodată. E într-o cuşcă, în spatele unei pensiuni din Balvanyos". Pensiunea este patronată de soţia primarului din localitate. Soţii Dărăguş spun că îşi iubesc aşa de mult ursul încât nu pot să îl dea. Au promis că o să facă chiar o grădină zoologică pentru el. Stăpân pe ursul din pădure
Şi, ca să nu fie singur, primarul Dărăguş a anunţat că va mai lua câteva animale din pădure (mistreţi, căprioare etc) pentru a desfăta ochiul uneori lacom al turistului. "S-a făcut stăpân pe ursul din pădure", spune Lapis, care vorbeşte despre problemele de mentalitate pe care le avem faţă de animale.
"La intrarea în rezervaţie scrie Remember Maia. Pentru ca lumea să nu uite că animalele sălbatice sunt făcute să trăiască liber. Vreau să le spun oamenilor să nu mai hrănească urşii. Ursul este un animal foarte deştept şi foarte profitor, iar, când simte că poate să îşi procure mâncarea fără efort, nu se mai chinuie să caute ore întregi după trei mure. Un urs hrănit e un urs mort".
Lapis crede că, chiar dacă reuşitele de la Libearty au ajuns în presa românească şi chiar afară, în presa americană şi pe Animal Planet, mai sunt multe de rezolvat. "Deşi am salvat multe animale, nu am făcut progrese. La mentalitate. Sunt atâţia câini pe stradă, sunt atâtea probleme de cruzime - cai bătuţi, animale sălbatice maltratate. Poporul român nu e rău la suflet, dar, oriunde, indiferenţa ucide". <object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/Dxd7yXCNhDQ&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/Dxd7yXCNhDQ&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>
"Progresele morale ale unei societăţi şi evoluţia sa se judecă după felul în care îşi tratează animalele" - Mahatma Gandhi
Dacă aveţi informaţii despre un urs abandonat, puteţi contacta Asociaţia "Milioane de Prieteni" aici.