Un cimitir din Italia conţine mai mult decât corpuri neînsufleţite. Cercetătorii caută cimitirul de urme străvechi de holeră
Holera a fost o epidemie mortală cauzată de bacteria Vibrio Cholerae. În anul 1850, epidemia a atins cote maxime. În 1854, în timpul epidemiei, doctor John Snow a descoperit focarul de infecţie într-o sursü de apă, o pompă de apă în districtul Soho. Cazul este citat chiar şi azi ca un triumf al epidemiologiei.
Oamenii încă mor de holeră chiar şi în zilele de astăzi. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, există mai mult de 100,000 de cazuri în 2013 şi epidemii periodice care cresc numărul. În 2011, spre exemplu, au fost întregistrate aproape 600.000 de cazuri de holeră în toată lumea.
Foarte multe victime ale epidemiei din 1850 au fost înmormântate în cimitirul din Badia Pozzeveri, un sat din Toscana. În focul epidemiei, sătenii au îngropat corpurile decedaţilor în pământul amestecat cu lămâie pentru a acoperi mirosul.
Antropologul din Ohio, Clark Spencer Larsen şi colegii lui au excavat pământul cimitirului pentru urme de holeră timp de 4 ani. Ei cred că sătenii încearcă să prevină împrăştierea epidemiei prin tratamentul cu lămâie. Ei au încercat să conserve oasele celor dispăruţi, însă au hrănit astfel bacteria care le-a răpit fiinţele dragi.
“Din câte ştim acestea sunt cele mai bine conservate urme ale victimelor colerei în această perioadă de timp, spune Larsen. Suntem foarte nerăbdători să vedem ce putem învăţa din asta.”
Pe 15 februarie, Larsen şi colegii lui au raportat că pământul de la Badia Pozzeveri conţine urme de holeră, la întâlnirea anuală de la San Jose. Până acum nu s-a güsit niciun rezultat însă adn-ul celor infectaţi a putut fi găsit.
Holera ucide prin invadarea intestinului subţire, însă a evoluat comparativ cu bacteriile de astăzi.
“Dacă am găsit ADN-ul putem vedea cum a evoluat holera comparativ cu ce există astăzi şi poate am găsi un leac” spune Larsen.