Noul model Toyota, pe care l-am testat în premieră pe drumurile din România, are destule calităţi notabile, dar şi câteva cusururi incomode.
Toyota a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, două noi modele, Urban Cruiser şi IQ. ”Evenimentul zilei” a fost prima publicaţie care l-a testat pe cel dintâi, în România.
Urban Cruiser este o interpretare interesantă a unui automobil de clasă B - mic la exterior (3,93 metri lungime), încăpător la interior. Aerul său viguros este susţinut chiar de prezenţa tracţiunii integrale, disponibilă cu motorizarea turbodiesel.
Noul model nu îşi propune să fie varianta bonzai a celebrului Land Cruiser, iar sistemul 4x4 ar putea garanta accesul la iarbă verde, dar nu şi succesul într-o eventuală epopee off-road. Am optat, drept urmare, ca maşina testată de noi să fie propulsată de micuţul agregat pe benzină de 1.33 litri, beneficiar al unei simple tracţiuni faţă, ca orice model destinat în primul rând traficului citadin care se respectă.
Un alt argument în sprijinul alegerii făcute trebuie căutat în gama de preţuri pregătită de Toyota pentru mini-Cruiser-ul său. Cea mai ieftină versiune (1.33 Terra) costă 15.725 de euro cu TVA, iar cea mai scumpă (1.4 D-4D Sol 4x4) – 21.585 de euro.
Este foarte la îndemână să opinăm că producătorul japonez s-a aventurat când a stabilit aceste limite, de vreme ce cu o sumă considerabil inferioară celei maxime pretinse aici se poate achiziţiona un model de clasă medie. E drept, maşina de segment D nu va avea nici motor turbodiesel, nici tracţiune integrală, dar la fel de adevărat este că aceste dotări sunt prea puţin necesare unui automobil de mici dimensiuni.
Dacă eludăm totuşi comparaţia cu modelul superior ca dimensiuni şi ne concentrăm exclusiv pe oferta comercială Urban Cruiser, atunci putem constata că versiunea aleasă de noi, în echiparea intermediară Luna, propune un preţ cuviincios (17.020 de euro cu TVA), prezintă un pachet de dotări consistent şi garantează costuri de operare minime (revizii, carburant, taxe).
Echiparea Luna oferă, alături de sistemele de siguranţă active şi pasive garantate în standard (şapte airbaguri, ABS, VSC) şi în plus faţă de versiunea inferioară Sol, aer condiţionat automat, sistem Bluetooth, geamuri electrice faţă-spate, comenzi audio pe volan, proiectoare de ceaţă şi jante din aliaj de 16 inchi.
Motorul 1.33, cuplat la o cutie de viteze manuală cu 6+1 trepte, a fost prevăzut cu un sistem ”Start-stop”, care a tăiat discret alimentarea în timpul staţionărilor (semafor, ambuteiaje), pentru reducerea consumului de combustibil şi a emisiilor de dioxid de carbon.
Faptul că, în timpul testului, informaţiile afişate de computerul de bord cu privire la consum au diferit de cele regăsite în cartea tehnică – adică au fost mai mari, trebuie pus pe seama ”tinereţii” motorului (maşina parcursese numai 500 de kilometri în momentul preluării), dar şi pe limitele sale.
Pentru oraş, dimensiunile şi performanţele propulsorului sunt suficiente, dar în afară, la viteze ridicate, orice rupere de ritm trebuie precedată de retrogradarea a două trepte şi însoţită de apăsarea până la podea a pedalei de acceleraţie.
Iar dacă vrei să progresezi rapid cu Urban Cruiser 1.33, la sfârşit de săptămână, când drumurile din România devin neîncăpătoare, trebuie să lucrezi asiduu cu piciorul drept şi cu mâna dreaptă. Din fericire, schimbătorul are curse foarte scurte şi din cale-afară de precise, înlesnind acest exerciţiu indispensabil. Urban Cruiser etalează o ţinută de drum fermă, matură la viteze mari, în linie dreaptă. Pe viraje, volanul ar putea oferi mai mult feedback, dar direcţia precisă suplineşte acest neajuns, atâta vreme cât nu se escaladează limitele decenţei.
Suspensia reuşeşte să ţină în frâu ruliul şi, în acelaşi timp, să filtreze admirabil imperfecţiunile din carosabil.
Sus, între rău şi bine
Unul dintre marile cusururi ale noului model este poziţia la volan. Inginerii Toyota au încercat, probabil, să pună la dispoziţia şoferului de Urban Cruiser un scaun plasat la aceeaşi înălţime ca într-un Land Cruiser. Evident, acest deziderat nu a putut fi atins, cu toată ambiţia tipic japoneză, iar ceea ce a fost obţinut – un şezut pe care se stă aproape ca la birou şi care oferă, e drept, o bună perspectivă asupra traficului – compromite inutil experienţa condusului.
Ceea ce au reuşit responsabilii de proiect a fost să elibereze un spaţiu peste media clasei în habitaclu. Locul pentru picioare destinat celor din spate e aproape neverosimil pentru acest segment. Portbagajul, în schimb, nu iese în evidenţă decât prin atenţia acordată finisării.
De altfel, întreaga maşină punctează favorabil la acest capitol. Calitatea aparentă a materialelor şi a asamblării se situează la cote înalte. Urban Cruiser lasă impresia că va rezista cu brio testului girat de trecerea anilor. Ceea ce, dacă revenim pentru final la tema preţului, nu poate fi decât o reverenţă cuvenită.
DRIVE-TEST EVZ Toyota Urban Cruiser 1.33 Luna