Politica de concesii a liderilor englezi și francezi față de Germania Nazistă în perioada 1936-1939 i-a dat lui Hitler prilejul să dezlănțuie al Doilea Război Mondial. Chiar dacă istoricii condamnă în unanimitate „conciliatorismul” interbelic, istoria se repetă. Cu banii UE și cu îngăduința liderilor europeni a ajuns Recep Erdogan să instituie un regim de teroare în Turcia și să=și amenințe vecii cu arma imigrației în masă sau invazii militare.
Și tot cu sprijinul interesat al liderilor europeni China devine din ce în ce mai mult o amenințare pentru pacea mondială. Nu e vorba aici numai de relațiile din ce în ce mai încordate cu Statele Unite, ci de amenințările la adresa Taiwanului, încălcarea angajamentelor cu prinire la Hong Kong și acțiunile provocatoare de la granița cu India.
Care este reacția UE? Ei bine, liderii europeni sunt în permanență în tabăra chineză, atât în ce privește scandalul din jurul Organizației Mondiale a Sănătății, cât și încălcarea autonomiei Hong Kong. Dincolo de vorbe, le fac jocul chinezilor.
Interesați exclusiv de posibilitatea unor schimburi comerciale avantajoase cu China, germanii demonstrează un interes extrem de scăzut față de principiile pe care le bagă altora pe gât în ceea ce privește dreăturile omului. Ultima găselniță a diplomației germane este „dialogul deschis” cu China.
Potrivit Deutsche Welle, în locul posibilelor sancțiuni, Maas a declarat reporterilor că cea mai bună modalitate de a influența China în disputa din Hong Kong ar fi ca UE să rămână unită în răspunsul său și să mențină dialogul cu Beijingul. "Cred că trecutul a arătat că este, înainte de toate, important să avem un dialog cu China, în care UE să aducă în mod coerent atât problemele, cât și principiile sale, iar apoi vom vedea unde duce acest dialog", a spus el.
Răspunsul nu e atât de greu de dat pe cât vrea să ne lase domnul Maas să credem. Va duce exact în același punct ca și conciliatorismul lui Neville Chamberlaine față de Hitler. Sau, ca să aducem lucrurile în actualitate, acolo unde au dus deceniile de politica americană de „încurajare a Chinei” pe drumul schimbărilor democratice.
Mai precis China va deveni din ce în ce mai puternică, mai mândră de succesele sistemului său dictatorial și mai decisă să-și folosească forța pentru a-și atinge scopurile de mare putere, Dar cine să aibă curajul să-i spună aceste lucruri în față hegemonului german! Iată ce scrie Deutsche Welle: „Liderii au discutat despre o strategie pe termen lung față de China, într-o conferință video, vineri, pe fundalul evoluțiilor recente și a tensiunilor aprinse în Hong Kong."Statele membre și-au exprimat o poziție comună clară în acest sens [evenimentele din Hong Kong] reflectate într-o declarație formală.
Această declarație exprimă îngrijorarea noastră serioasă pentru demersurile făcute de China pe 28 mai", a declarat, pentru o conferință de presă, comisarul UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell. în urma întâlnirii. "Credem că acest lucru subminează gradul ridicat de autonomie din Hong Kong", a spus el. "Vrem să subliniem că relația noastră cu China se bazează pe respect reciproc și încredere.
Dar această decizie pune problema asta", a adăugat el. În ciuda „presiunii suplimentare asupra autorităților chineze”, Borrell a declarat că în prezent nu există niciun plan de sancțiuni asupra Beijingului sau Hong Kong-ului”. u alte cuvinte, căinii se fac că latră și caravana merge înainte pe Drumul Mătăsii.
China a aprobat o lege controversată de securitate care vizează eliminarea protestelor care au zguduit metropola Hong Kongîn ultimul an. Călcând în picioare principiul “o țară, două sisteme” convenit cu Marea Britanie când i-a fost restituit Hong Kong-ul, China a decis să interzică „orice acte sau activități” care pun în pericol securitatea națională a Chinei, enumerând printre aceste activități subversiunea, separatismul și terorismul.