Grupuri de salariaţi paşnici îşi pun frustrările adunate prin birouri într-o joacă de-a războiul, în singurul centru de airsoft din România.
La marginea Timişoarei se trage într-o veselie. Prin iarbă mişună un bărbat perfect camuflat, care tresare la cel mai mic zgomot. Dacă te uiţi atent, ai putea să recunoşti în el vreun coleg de birou, mai concentrat decât de obicei. Dar acum nu e timp: de după copac se vede o umbră. O clipă de aşteptare, ochiul la lunetă, degetul pe trăgaci şi o pocnitură. Victima de după copac îşi prinde la braţ o banderolă roşie, tocmai a ieşit din joc.
Aşa e-n jocul ăsta militaro-sportiv numit airsoft: dacă ai fost nimerit, te recunoşti învins şi pleci singur. E un gest de onoare, fără de care joaca de-a războiul nu mai are farmec. Airsoftul a fost inventat de japonezi, aşa că onoarea e un cuvânt extrem de important chiar şi atunci când ai în mână o armă de jucărie.
Mai sunt câteva deosebiri esenţiale faţă de ceva mai cunoscutul paintball: se trage cu bile de plastic, fără vopsea, se pune accent mai mare pe strategia echipei, iar armele seamănă aproape perfect cu cele reale. E un război în toată regula, purtat între prieteni, pe aproximativ 10.000 de metri pătraţi de teren cu vegetaţie, obstacole, tranşee şi clădiri, într-o zonă dezafectată a Aeroportului Militar de la Giarmata.
Tot aici există o şcoală de apărare, care funcţionează în paralel cu centrul de airsoft. A prins printre timişoreni, spune managerul Defence School, Adrian Staici.
Cine vrei să fii? Scenarii cu prizonieri de război, salvatori şi terorişti
Centrul de airsoft deschis acum doi ani la Timişoara e primul de acest fel din România. Deocamdată şi singurul. Deşi airsoftul a fost recunoscut abia anul acesta ca disciplină la nivel naţional, sunt deja câteva sute de oameni care vin aici în mod constant să tragă unii în alţii, să se simtă bine.
Lupta decurge după un scenariu. Jucătorii pot alege, de exemplu, o revoltă într- o închisoare de maximă siguranţă: deţinuţii pun mâna pe arme, îi strâng pe gardieni într-o celulă şi încearcă marea evadare. Tentativa e complicată însă de rivalitatea dintre două grupuri de deţinuţi, care găsesc de cuviinţă să se răzbune tocmai acum, când afară s-au strâns trupele de intervenţie. Pentru 40 de minute, jucătorul e fie unul dintre deţinuţi aflat într-o tabără sau alta, fie gardian sau poliţist. Şi trebuie să „supravieţuiască”.
O altă operaţiune împarte luptătorii în soldaţi NATO făcuţi prizonieri, salvatori şi insurgenţi. „Insurgenţii aşteaptă zece minute în baza originală, apoi încearcă să plece cu deţinuţii spre noua locaţie. Pe drum există o noua oportunitate pentru eliberarea ostaticilor. Aceştia pot încerca şi o evadare pentru a se alătura soldaţilor şi pentru a ajuta la eliminarea insurgenţilor”, arată scenariul propus de organizatori. În rest, sunt 45 de minute de „măcel”.
Profil: tineri curioşi sau nostalgici după rigoarea din armată
Peste 80% dintre „combatanţi” sunt bărbaţi. Pentru a atrage mai multe doamne şi domnişoare pe „câmpul de luptă”, acestea beneficiază - cel puţin luna aceasta - de o reducere de 30%. Potrivit reprezentanţilor Defence School, „profilul” jucătorilor arată cam aşa: oameni dinamici şi curajoşi, caractere puternice şi cu fairplay. Mulţi dintre ei sunt oameni cu afaceri solicitante pe mână şi care au nevoie de puţină adrenalină, mai spun organizatorii.
Dacă luăm criteriul vârstei, mare parte dintre ei sunt tineri şi au ales acest sport pentru noutate. După aceea sunt reprezentanţii generaţiilor mai vechi, care au prins vremea armatei obligatorii şi care au căpătat un cult pentru disciplina militară. Sau care pur şi simplu duc dorul jocurilor „de-a hoţii şi vardiştii” de prin spatele blocurilor.
Managerul Adrian Staici spune că airsoftul porneşte de la ideea că simplul mers pe stradă a devenit periculos în zilele noastre. Iar misiunile airsoft sunt, de fapt, exerciţii pentru războaiele noastre cele de toate zilele. Distracţia îi costă pe participanţi circa 40 de lei pe zi, ceea ce înseamnă luptă după un anumit scenariu între ei, timp de trei sau patru ore, după rezistenţa fiecăruia. În preţ intră închirierea armei şi a ochelarilor de protecţie.
E recomandat ca practicanţii să-şi cumpere şi uniforme de la military-shopurile existente. Un echipament complet, cu haine şi bocanci, ajunge la câteva sute de euro.
"Airsoftul derivă din antrenamentul trupelor speciale şi e folosit ca atare în străinătate. În mare măsură se bazează pe un cod al onoarei.“
ADRIAN STAICI, manager Defence School
ARSENAL
Armele folosite sunt „aproape adevărate”
Practicanţii de airsoft au la dispoziţie tot arsenalul posibil în materie de puşti şi pistoale. Este vorba de replici fidele produse de câteva firme japoneze cu tradiţie, care respectă greutatea reală a armei, cadenţa de tragere, folosind aproape exclusiv metal şi lemn. Acestea reproduc modelele firmelor celebre de armament: Beretta, Walther, Smith &Wesson, Colt, Ruger, Heckler &Koch, Browning etc.
Armele pentru airsoft funcţionează pe bază de aer comprimat, iar proiectilele sunt bile de plastic, cu greutăţi cuprinse între 0,12 g şi 0,43 g. Replicile se folosesc şi pentru tir şi pot fi achiziţionate şi mânuite doar de persoane majore. Potrivit organizatorilor, cei care le folosesc şi au avut ocazia să ţină în mână o armă de airsoft şi una originală spun că senzaţia e aceeaşi.
„Ce e foarte important la airsoft e că asemenea activităţi trebuie să se desfăşoare în locuri special amenajate, iar acest lucru nu prea se înţelege în România”, explică managerul Defence School.