Cu o casă de producţie în spate, "unchiul Lucian", din Sibiu, s-a pus pe înregistrat povestiri şi basme. Modelul "Noapte bună, copii", de la radio, a ajuns acum pe internet.
La iniţiativa unor tineri din Bucureşti, unchiul Lucian s-a transformat în povestitorul de seară. Juniorii iau pus în faţă câteva camere de filmat, iar unchiul a venit cu povestirile. Le spune "povestiri" pentru că, în viziunea lui, e un termen mai realist decât "poveşti". Toată treaba a fost mutată de curând pe un site, www.povestireadeseara.ro, acolo unde dai play şi începe basmul.
Volumul pilot, un succes nebun
Valentin Moloman, unul dintre băieţii care îl ajută pe unchiul Lucian cu tehnica, spune că au fost atâtea dezbateri pe tema cum să-i organizezi cu folos timpul copilului tău, încât au crezut la început că părinţii nu vor reacţiona la o idee nouă. Au mizat însă pe nostalgia lor, când ascultau la radio, pe la şapte jumate, "povestea de seară".
Primul volum de povestiri, cel pilot, l-au filmat într-un studio din Bucureşti. Unchiul Lucian era înconjurat de păpuşele şi de jucării din pluş şi le spunea copiilor despre zmei. Cunoscuţilor cu ţânci acasă li s-a părut o idee genială. La al doilea volum trebuia însă să aducă ceva nou.
Satul liniştit din Transilvania
Unchiul Lucian Cristescu are 62 de ani şi este profesor universitar. Înainte de ,89, a predat la Conservator, la catedra de muzică de cameră. Acum îi învaţă pe studenţi retorica, la un Institut de Teologie. Spune că a fost şi voluntar în mai multe ţări africane şi a umblat mai peste tot prin lumea asta. A avut timp şi suficiente locuri de unde să-şi culeagă povestirile.
Tradiţia de a citi unui public numeros de puşti o are de când copiii lui erau mici. "În fiecare seară se adunau toţi trei şi le povesteam. Şi nu numai lor, pentru că noi am avut întotdeauna o casă deschisă. Veneau şi prietenii", spune unchiul. Recunoaşte: uneori epuiza toate basmele şi trebuia să improvizeze.
La fel se întâmplă şi acum. După ce a tras pe bandă volumulpilot, unchiul a venit cu ideea să filmeze povestirile în Transilvania: "Am mers în Podişul Hârtibaciului, într-o zonă părăsită de saşi. În satele din Muntenia n-am găsit încărcătura asta rustică, autentică. Locurile de acolo sunt kitscho- urbanizate. Aşa că ne-am dus în Transilvania".
Copiii din sat au fost publicul povestitorului. Reacţia lor urma să fie un ghid către "targetul" de pe internet: "Copiii spun că mai vor, să continui". Suficient cât să-i crească inima şi să meargă mai departe cu personajele lui. I-au scris părinţi români stabiliţi prin Statele Unite, prin colţurile Europei. L-au lăudat şi i-au spus că nu numai ăia micii stau neclintiţi în faţa computerului, povestea i-a prins chiar şi pe ei.
Filmări şi în Maramureş
Următoarea serie de povestiri se filmează acum, într-un sat din Maramureş. Echipa a ales deja locurile prin care vor trece eroii unchiului Lucian: o grădină plină cu căpiţe de fân, o stână, atelierul unui fierar sau al unui tâmplar. Lumea satului românesc, spune profesorul, e locul care generează poveştile.
Dacă mai şi simţi ce îi atrage atenţia unui copil, succesul e garantat. "Am 62 de ani. Când povestesc, gândesc ca un copil, am simţul umorului unui copil", spune unchiul. La filmări, publicul lui îl ajută. Trage foarte rar duble. Doar atunci când simte că a greşit.
"Gândesc ca un copil, am simţul umorului unui copil."
UNCHIUL LUCIAN, povestitor
LANSARE