Suntem o familie care am emigrat de 4 ani si avem 2 fetite. Tatal meu, de trei ani se roaga de noi sa vina sa ne viziteze sa-si vada nepotica nascuta aici si cealalta fetita a noastra mai mare.

Am cedat pina la urma desi stiam ca nu este super sanatos (avea diabet si avea tensiune care erau controlate de medicamente), ca orice parinte la 65 de ani, pe care i-a sarbatorit alaturi de noi inainte de Craciun.

A venit in luna noiembrie dar neavind norocul de o vreme super a decis ca vrea sa se intoarca dupa anul nou desi avea biletul pina in aprilie.

Era multuimit ca ne vazuse ca-si vazuse nepotelele, ca am petrecut Craciunul impreuna si ca suntem bine sanatosi. I-am schimbat deci biletul de plecare pe data de 22 ianuarie.

In ziua respectiva totul era gata. Bagajele erau facute, raminindu-i numai sa-si puna maruntisurile in bagajul de mina. Noi am plecat la servici ca de obicei si trebuia sa ne intoarcem la ora 3 sa-l luam apoi sa le luam pe fiice noastre Bianca (8 ani) de la scoala si Sara Maria (1 an si 9 luni) la gradinita si sa mergem la aeroport. Am vorbit de la servici cu el si totul era ok.

Am ajuns in fata blocului in acelasi timp cu sotul meu si intrind in casa l-am gasit pe jos. Am avut impresia ca a cazut cautind ceva, dar nu. Era in semi-coma, respira sacadat, cu ochii inchisi, dintii inclestati, dar misca. Incerca sa ne arate ceva cu mina. Avea pe mina deja cele 2 ceasuri cu ora Romaniei si una cu ora Canadei (asa a venit pe avion).

Am chemat salvarea si l-a dus la spital, dupa care a inceput cosmarul. A fost reaminat ca in "Spitalul de urgenta" daca a-ti vazut filmul. In aceeasi zi, pe seara, l-au dus la departamentul de terapie intermediara unde este si in prezent.

Merg zilnic la el si am momente cand nu mai am putere sa-l vad ca sufera atat. Este paralizat pe partea dreapta, nu vorbeste si are o traheoctomie (respira printr-un tub fixat la gat). Doctorii sunt destul de pesimisti, deci nu-i dau sperante prea mari.

De doua saptamini sau chiar trei nu mai este conectat la aparatul respirator, deci ar putea fi transportat in tara, numai ca nu poate sta mult pe scaun mai mult de 2-3 ore. Deci, nicio companie de zbor pentru calatori nu vrea sa-l transporte in tara. Nu vrea sa-si asume riscul. Are nevoie de oxigen, trebuie aspirat de secretii si insotit de un cadru medical.

Singura solutie ne ramane un transport medical (avion ambulanta) care costa in jur de 35-50 mii euro. Medicii, impreuna cu asistenta sociala au inceract sa ne ajute cautand resurse pentru acest zbor special, dar din pacate nu au reusit si deci au ajuns la concluzia ca-l vor tine in spital pana gasesc bani pentru acest transport sau pana se va reabilita el pentru un zbor de calatori (sansele fiind foarte mici).

Astfel am decis sa-mi adun fortele si sa cer ajutor tuturor celor care-s dispusi sa ajute pe cineva care-i in culmea disperarii. Nu sint in stare sa ma gandesc acum la factura de la spital, care va fii cu siguranta peste 250 de mii cad.

Chiar daca tatal meu e internat si nu eu raspunderea este a familiei care i-a facut invitatia tinand cont si de faptul ca am semnat la internare pentru el (ceea ce poate multi ma vor condamna ca trebuia sa citesc bine ce semnez, va spun ca nu eram in stare sa citesc sau sa gandesc la vremea respectiva).

Asigurarea ne va da suma de 10 mii euro, dar nu facem mare lucru cu ei, pentru ca sunt insuficienti. Scopul meu acum este sa reusesc sa adun aceasta suma si sa-l transfer cat mai repede in Romania.

Am inceput deja sa vorbesc cu preotii din diverse parohii sa ma ajute cu acest apel umanitar. Tin sa multumesc deja Preotului Nicolae Stoleru si in special norei acestuia Raluca care a facut apel la enoriasi dupa sfinta slujba de astazi si au strins suma de 410 cad.

Noi mergem la aceeasi biserica deci oamenii au fost de suflet.Am primit in acelasi timp si un refuz categoric la alta biserica la care am fost personal -zicindu-mi ca nu este de resortul bisericii aceasta problema si ca ar trebui sa fac apel la Consulat.Cind am apelat Consulatul mi-a zis ca nu ma poate ajuta cu nicmic cu parere de rau.

Sa stiti ca am scris o scrisoare si la televiziune Tqs la Journal de Montreal in Rominia pe la ministere si la televiziune…..incerc cu ajutorul celor care sint alaturi de mine sa ies din aceasta grea incercare.

Am primit ajutor si de la o persoana -francez la origine care-i admira pe romani si -si doreste ca tatal meu sa fie cit mai repede in tara lui.Poate ma credeti ca nu-s intreaga la cap sa ma apuc sa fac asa ceva dar nu am de ales .Cred si sper ca voi aduna acesti bani de dragul tatatalui meu sa-l stiu acasa la el.

Tin sa va spun ca si eu am probleme cu tensiunea si in stresul in care sunt ma rog la Dumnezeu sa trec cu bine peste acesta incercare de dragul copiilor mei si a familiei.Ziua i-au extraverale si noaptea pastile sa pot dormi.

Cei care ne pot ajuta financiar( cit de putin le va da Dumnezeu inzecit) ma puteti contacta la adresa de email [email protected] iar cei care au sfaturi puteti sa scrieti pe acest site.

Va multumesc ca a-ti pierdut timp sa cititi acest mesaj.

Romanians Toronto