Ușa bisericii se trântește de perete și un om mascat năvălește înăuntru, chiar înainte de Liturghiei și răcnește: „Toți cei care cred în Iisus Hristos vor fi împușcați. Ceilalți au un minut să plece!”
Printre țipete și văicăreli, biserica se golește rapid. Rămân doar o mână de credincioși, care își fac cruci și murmură rugăciuni. Bărbatul își dă masca jos și spune: „Acum poți să-i dai drumul, părinte. A rămas cine trebuia!” Oricât de brutală, această anecdotă are legătură cu pericopa evanghelică de duminica aceasta,
„Pilda nunții fiului de împărat”. Asemănătoare cu „Pilda celor poftiți la Cină”, și aici invitații refuză să vină și își văd de treburile lor; ba unii îi și ucid pe cei care le aduc invitația. Astfel că Împăratul, văzând că „cei chemați” refuză, își trimite emisarii în stradă unde „au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa de oaspeți”.
În „Pilda nunții...” apare și un element nou: omul „care nu era îmbrăcat în haină de nuntă”. Intrusul este aruncat „în întunericul cel mai dinafară”, unde „va fi plângerea și scrâșnirea dinților”. Este limpede că Nunta (cu varianta ei, Cina) reprezintă petrecerea celor drepți alături de Hristos, de la sfârșitul vremurilor.
Aceasta este Biserica Biruitoare, aflată în Cer. Dar o „Nuntă” are loc și în zilele noastre: este Liturghia cu Sfânta Împărtășanie, la care toți suntem poftiți, în Biserica Luptătoare de pe pământ, aspirând să ajungem la Biserica din Cer. Or, Pilda de mai sus ne ridică întrebarea: noi avem „haină de nuntă”?
Părintele Gheorghe Calciu tâlcuiește: „Când vii la biserică, nu-i ca la serviciu sau ca la restaurant. Te pregătești sufletește cu o zi înainte sau chiar cu o săptămână înainte. Se întâmplă ceva în suflet, un tremur, sufletul capătă altă vibrație decât cea din lumea de toate zilele. (...) Iisus Hristos știe dacă cineva vine cu sfidare în biserică, fără să-i pese de Dumnezeu, dacă vine doar de ochii lumii sau fiindcă a auzit că dacă are nevoie de ceva și se roagă, Dumnezeu îl ajută... Nu se intră în împărăția lui Dumnezeu doar pentru că ai venit la biserică, pentru că te-ai închinat și ai aprins lumânări, ci atunci când vii pregătit cu haină de nuntă, cu haină de Cină. Haina aceasta de Cină este o haină spirituală, duhovnicească. Este tot ceea ce facem noi pentru a ne rupe de păcat.” Altminteri, nu suntem mai breji decât cei veniți de formă, care au dat bir cu fugiții, din anecdota brutală de mai sus.