A fost cel mai apreciat virtuoz al viorii din secolul al XIX-lea.
Supranumit „violonistul diavolului'', prin prisma dexterităţii şi a flexibilităţii aproape inumane, find considerat unul din cei mai importanţi violonişti din toate timpurile, a murit într-un spital din Nisa, la 27 mai 1840.
Niccolo Paganini s-a născut la Genova, Italia, la 27 octombrie 1782. A început să studieze mandolina la vârsta de cinci ani, ajutat de tatăl său, Antonio Paganini, iar la şapte ani, vioara cu fratele său Carlo.
Observându-i progresele, tatăl, muzician amator şi docher, l-a încredinţat spre formare violoniştilor Giovanni Cervetto şi Francesco Gnecco, apoi, în jurul vârstei de zece ani, maestrului Giacomo Costa, descendent al unei vechi dinastii de muzicieni din secolul al XVI-lea.
Debutul
Prima sa apariţie în public a avut loc la 26 mai 1794, la biserica San Filippo Neri. Din acest an, începe să susţină reprezentaţii în biserici locale şi saloane private.
În acea perioadă, compune ''Carmagnola'', lucrare ce conţine variaţiuni ale cântecul revoluţionar francez ''La Carmagnole''.
La 31 iulie 1795, a interpretat pentru prima oară această creaţie la Teatro Sant Agostino, din Genova. În urma succesului repurtat a primit sprijinul marchizului Gian Carlo di Negro, protector al artelor şi artiştilor.
Interpretarea pasajelor tandre într-un mod atât de sensibil impresiona până la lacrimi audienţa. Totodată, putea cânta cu forţă şi velocitate, astfel încât un spectator de la Viena a pretins pentru un timp că l-a văzut pe diavol ajutându-l pe violonist.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric