Nic Ularu, un cunoscut artist de origine romana stabilit in America a primit, cu ocazia debutului regizoral, din partea criticilor de teatru ai New York Times, una dintre cele mai pozitive cronici. Evenimentul, care a avut loc la inceputul acestui an, cu piesa "Livada cu visini - Continuare", prezinta un nou talent al romanului, recunoscut pentru calitatile de scenograf.
Absolvent al Universitatii de Arta "Nicolae Grigorescu", Ularu a ocupat in Romania functia de director de Scenografie la Teatrul National Bucuresti si de vicepresedinte al Centrului Roman al Organizatiei Internationale a Scenografilor.
A fost membru in consiliul Ligii Europene a Institutelor de Arta si profesor la numeroase universitati de specialitate din Romania, Germania, Suedia, Anglia, Italia, Danemarca, Hong Kong, Minnesota, Iowa, Connecticut, Massachusetts si Tennessee. In acest moment este director al Departamentului de Design de la Universitatea din South Carolina.
In 2003, Ularu a fost laureat al premiului Obie, pentru scenografie, un echivalent al Oscarului din teatrul american. Tatal actritei Ana Ularu, Nic Ularu este printre putinii artisti din America ce a obtinut mai multe cronici pozitive din partea criticilor de la New York Times. Subiectul acestora a fost constituit de scenariul piesei "The Talking Band in Imminence" si regia pentru "Livada cu visini - Continuare" ("The Cherrry Orchard Sequel"):
"Nenumarate piese de teatru au folosit cutremurul ca metafora pentru deruta emotionala si rupturile dureroase. Pentru a nu fi depasita de piesele dinaintea sa, Imminence foloseste un decor, creat de Nic Ularu, care bubuie si se crapa de adevarat in mijloc, abisul neregulat dintre cele doua emisfere ale scenei largindu-se periodic, pe masura ce actiunea se desfasoara. Sentimentele: nu e de joaca cu ele", Claudia La Rocco, The New York Times, 22 februarie 2008
Despre "Livada cu visini - Continuare": "In egala masura pastisa si comentariu politic, piesa lui Nic Ularu, The Cherry Orchard Sequel, porneste de la o premisa absurda prin aroganta - povestea inceputa in capodopera lui Anton Cehov are o continuare! Autorul creeaza o lume stranie si autonoma, bantuita de o Armata Rosie acaparatoare, de o nostalgie dureroasa fata de timpurile dinainte de bolsevici si, desigur, de fantome. Cand intri in sala, esti surprins de indrazneala lui Ularu de a se lupta cu morile de vant. Cand iesi din teatru, cea mai mare surpriza este ca a reusit intr-adevar sa darame una dintre ele", Neil Genzlinger, 26 februarie 2008. Scenariile pieselor semnate de Nic Ularu, si care i-au adus celebritatea internationala, au participat la festivaluri organizate in Romania, Germania, Suedia, Anglia, Danemarca, Italia, etc.
Corina Suteu, director al Institutului cultural Roman New York, declara pentru Revista 22, ca Ularu "este un artist roman foarte valoros care a ajuns in America si a facut cariera. N-are o nevoie de a relua o legatura nostalgica cu Romania, dar doreste sa lucreze cu oameni din grupul lui national, adica il intereseaza sa relege un soi de contact cu Romania prin meseria si arta lui."
Nic Ularu are impreuna cu sotia acestuia, scenarista Mihaela Ularu, o fiica, Ana, nascuta in 1985, care a mostenit talentul artistic al parintilor sai. Aceasta a jucat in filme precum "Hartia va fi albastra", "Magnatul" sau "Italiencele".