Pentru unii, drumul către sine înseamnă o rugăciune, o carte sau o privire a celui iubit. Pentru alţii, calea către propriul eu este chiar drumul. Un tânăr de 32 de ani din Bucureşti începe o astfel de călătorie. 1.200 de kilometri, un prieten şi o bicicletă. E tot ce ia cu el Adrian Glăvan, pe 4 septembrie, când va pleca în drumeţia vieţii lui: El Camino de Santiago. Un pelerinaj pe care îl dedică unor oameni care nu se pot deplasa decât în scaun cu rotile.
"Când călătoreşti experimentezi într-un mod practic actul renaşterii", scria Paulo Coelho în Jurnalul unui mag, după ce a parcurs străvechiul drum care traversează Spania de la Est la Vest, de la Pirinei până la Oceanul Atlantic, şi la finalul căreia se află Santiago de Compostella, locul de înmormântare al Sfântului Iacob. Traseul, vechi de peste 1.000 de ani şi creat de celţii din Pensinsula Iberică, chiar pe sub Calea Lactee, va mai câştiga în acest an un pelerin român. Visează la El Camino de şapte ani Adrian Glăvan, IT-ist de meserie, aşteaptă să facă El Camino de vreo şapte ani, după ce aflase de drumul pelerinilor chiar de la un spaniol, care îi era coleg de bursă Erasmus. "El era din Sevilla şi una din ramurile El Camino pleacă din Sevilla. Mi-a sunat foarte bine, dar nu eram convins", povesteşte Adrian Glăvan, care a fost înduplecat mai apoi de un prieten să facă El Camino pe biciclete. "De atunci, El Camino a intrat într-un stagiu de vis aproape de nerealizat, cu două - trei încercări nereuşite de a-l pune în practică", continuă tânărul. Totul până în această primăvară când şi-a spus: "Acum ori niciodată". Avea ceva bani pe cardul de credit, a cumpărat biletele de avion şi de atunci, spune el, "totul a mers strună". "Unii fac El Camino să se găsească pe sine. Alţii să cunoască alţi oameni. Eu zic că în peste 1.200 de kilometri e timp pentru ambele", spune Adrian. Va începe ambiţioasa călătorie de trei săptămâni pe 4 septembrie, alături de prietenul său, Vlad Dumitrescu. 60 de kilometri zilnic pe bicicletă şi păcatele ţi se iartă
Şi-a sacrificat tot concediul pe anul acesta pentru a putea traversa Spania. "A trebuit ca eu şi soţia mea să ne reducem vacanţa la câte un weekend prelungit în Vama Veche", mărturiseşte Adrian Glăvan ce sacrificii a făcut pentru El Camino, un drum considerat timp de sute de ani o destinaţie religioasă. Se spune chiar că cine parcurge El Camino are parte de o iertare a păcatelor. "Dacă cred într-adevăr că la căpătul drumului îmi vor fi iertate toate păcatele? Nu neapărat, deşi nu ar strica. Dacă cred că într-o astfel de călătorie, în afară de energiile şi forţele tale, te mai ajută şi altele? Ei bine, tot ce se poate", mărturiseşte Adrian, care timp de trei săptămâni va parcurge în medie 65 de kilometri pe zi, off-road, cu bicicleta. Dar, fizic, spune că e pregătit. Are antrenament. "Merg zilnic pe bicicletă până la muncă şi înapoi, vreo 28 de kilometri, şi fac ieşiri pe bicicletă cu Vlad, prietenul care mă va însoţi în prima parte a drumului", spune Adrian. În rucsac: două-trei tricouri, pantaloni şi dopuri pentru urechi El şi Vlad, la fel ca Richard Reese, un cetăţean olandez stabilit în România şi un cunoscut împătimit al pelerinajului pe El Camino, se vor deplasa până la moaştele Sfântului Iacob cu două bicicletele, închiriate din Spania , special pentru această drumeţie. Bagaje prea multe nu vor putea lua cu ei. "Nu sunt foarte multe lucruri care trebuie cumpărate. În afară de echipamentul pentru bicicletă, care vine închiriat, un sac de dormit uşor şi eficient pe care mi-l împrumută un prieten mai am nevoie de trei-patru schimburi de lenjerie, un prosop, două-trei tricouri tehnice, de mers pe munte, două perechi de pantaloni din care unii speciali pentru bicicletă", rezumă Adrian bagajul pe care îl va avea cu el. De dormit, va dormi în zecile de refugii create deja pentru pelerinii El Camino, aflate la distanţe de câte 6-8 kilometri. De aceea, tânărul spune în glumă că va strecura în rucsac şi dopuri pentru urechi. "În refugii sunt în general camere de patru, şase sau opt paturi şi oamenii obosiţi tind să sforăie cam tare", glumeşte el. Costurile călătoriei: peste 1.000 de euro Adrian crede că cel mai greu pe El Camino va fi să se decidă la ce obiective de pe traseu să renunţe, fiindcă nu va avea timp pentru toate. "Dificultăţile vor fi şi oboseala, dorul de casă. Cel mai mult mi-e teamă că se va termina prea repede, dar sunt momente în care imensitatea distanţei mă copleşeşte. Apoi o împart în tronsoane, mă gândesc că sunt atât de mulţi oameni care au făcut-o şi îmi trece", mărturiseşte Adrian, care va investi în călătoria sa în jur de 1.000 de euro. "Bilete de avion, Bucureşti-Barcelona şi Madrid-Bucureşti au fost luate din timp, la low-cost şi au ajuns 100 de euro. Trenul Barcelona-Toulouse şi Santiago-Madrid va fi aproximativ 70 de euro. Inchiriatul bicicletei a fost cel mai scump, aproape 300 de euro. Apoi, mai punem suma necesară pe zi pentru cazare şi mâncare, între 15 şi 20 de euro, plus încă 5 dacă vreau să mai vizitez ceva", explică tânărul, arătând că suma cheltuită nu este nici pe departe mai mare decât sentimentele pe care le va încerca în toată perioada călătoriei. "Dacă fac asta, atunci pot orice" "Sper că sentimentul de libertate pe care mi-l dă orice călătorie va fi mult mai amplu, datorită distanţei. Substratul spiritual al călătoriei înseamnă şi el foarte mult. Practic, îmi aleg un ţel şi apoi am trei săptămâni în care mă lupt să ajung la ţinta propusă. E o călătorie la care visez de şapte ani, iar faptul că am ajuns să o transform în realitate mă ajută foarte mult să am încredere în mine. Îmi spune că dacă vreau cu adevarat să fac un lucru, indiferent cât de greu sau improbabil sună, îmi poate reuşi", se destăinuie Adrian Glăvan.
Viitorul pelerin de pe El Camino de Santiago dedică drumeţia, în mod simbolic, persoanelor cu dizabilităţi de la Fundaţia Motivation, unde lucrează Ionela Glăvan, soţia lui Adrian. "Mi-am dat seama că oamenii cu astfel de probleme sunt foarte mulţi şi nu îi vezi pe stradă. Pentru că nu se pot mişca printre maşinile parcate pe trotuar. Dacă infrastructura pentru biciclete lasă de dorit, pentru ei este mult mai greu. Dar când îi descoperi şi vezi că sunt mai motivaţi decât mulţi dintre noi, îţi pui problema dacă tu ai atâta ambiţie. Şi dacă, uneori, nu te plângi şi nu te autocenzurezi pentru nimicuri", încheie Adrian, care va ţine şi un Jurnal de Ghidon, pe blogul său, pe tot parcursul călătoriei. Pelerinii români, despre El Camino Adrian Glăvan este unul dintre cei 150.000 de pelerini aşteptaţi să străbată El Camino de Santiago în acest an. În România calea de pelerinaj veche de peste 1.000 de ani, are sute de împătimiţi, care se găsesc virtual pe Explore Camino. Printre ei, Veronica Drăgoi, Marcel Doroş, Ion Nicolae sau Richard Reese, care ţin de altfel şi conferinţe despre ce înseamnă un astfel de pelerinaj. Veronica Drăgoi, autoarea unei cărţi despre pelerinaj, intitulată "Camino – O călătorie care mi-a schimbat viaţa”: "El Camino este cel mai bun maestru pe care l-am avut". Mihai Doroş: "Camino reprezintă iniţierea omului de rând, a oricui îşi doreşte şi este pregătit să o accepte. Este o Cale foarte vie întreţinută de trăirile, povestile şi amintirile fiecărui loc şi a fiecărei persoane care a fost sau care va veni. Aici există doar continuitate. Pe Camino amănuntele sunt mult mai importante decât în viaţa obişnuită, totul se amplifică, totul se limpezeşte şi te trezeşti în faţa ta". Ion Nicolae, profesor universitar de geografie: În mod cert este o întâlnire cu tine şi cu trecutul tău care te însoţeşte la tot pasul – Camino este şi un drum în memorie".
Recomandările noastre
