Am o vagă bănuială. Se urlă în mod intenționat “catastrofă”, pentru a se crea așteptări și temeri foarte mari, ce nu vor fi concretizate. Să vă explic.
De cel puțin trei luni de zile sîntem pur și simplu năpădiți de narativul “să fugim, ne mănîncă”. Am scăpat de isteria Covid, am dat pagina și am început să cîntăm următoarea arie de partitură apocaliptică.
Să vezi ce-o să fie la iarnă. Un dezastru oribil. Stalingrad a fost mic copil pe lîngă ce ne așteaptă. Temperaturi de minus patru sute de grade în casă. Haite de lupi care fură copiii din leagăn și sfîșie oamenii pe străzi. O lipsă cruntă de combustibil, cum nu s-a mai văzut de pe vremea lui Burebista.
Tot soiul de trăirisme în mod voit exprimate în tușă groasă, menite să ducă lumea în pragul fandacsiei. Pardon, deja au dus-o. Sîntem acolo, cu toții, în fibrilații. Mai avem un pic și facem atac de panică.
Fix ca în plină isterie Covid. Dragul de el... Ce dor mi-e de priceperea de comunicare de pe vremea Covidului. Ce-or fi făcut cu izoletele? Le vor folosi cumva și la iarnă, să evacueze morții de frig?
Buuun. Deci ditamai catastrofa. Indubitabil, coane Fănică. Inevitabil, coană Joițico.
Și dacă, totuși, n-o să fie așa?
Dacă nu cumva în mod deliberat istericiii sistemici ai momentului își folosesc trompețelele isterice de serviciu / servicii pentru a supralicita amenințarea?
De ce să facă asta?
Simplu. Ca la iarnă, cînd dificultățile vor fi, cu siguranță, nasoale, dar în mod clar mai prozaice, mai moi, mai mediocre, decît cele profețite acuma cu asupră de poftă catastrofică, să putem răsufla ușurați: haidi, bre, că n-a fost dracul chiar atît de negru.
Haidi, bre cetățene bre, că trecem și prin asta. Slava Ukrainî! Slava conducătorii noștri înțelepți, care ne-au scos din ghearele dezastrului! Vai, ce regi înțelepți putem avea și ce lideri desăvîrșiți! Să-i mai alegem încă o dată, că prea au scos țara din greu!
E clar că pompează în isterie cu scop. Eu bănui că-și doresc două chestii.
Pe de o parte, să ne desensibilizeze. Să ne amorțească senzațiile printr-un supraplin de expunere, urmat inevitabil de o fleoșcăire prozaică și bleagă și moale, cît se poate de anticlimactică.
Pe de altă parte, să beneficieze la nivel de imagine. Să facă și ei un mic geșeft de început de campanie. Iată cît de pricepuți sîntem. Am scos țara din dezastru. Fără noi, realitatea ar fi fost oribilă, lupii ar fi mîncat pruncii din leagăn. V-am spus că sîntem pricepuți și buni și înțelepți? Iată, n-a fost propagandă. Chiar sîntem. V-am dovedit prin felul sclipitor în care am scos țara din prăpastie.
Hai sictir. Sînteți voi pricepuți cum sînt eu blond neo-zeelandez. Apelați la o metodă standard de propagandă, ridicînd ștacheta pericolului pentru ca pe urmă realitatea să desumfle fricile oamenilor și să trageți voi folos de pe urma acestei șmecherii deontologice.
Știți cine este cel mai bun prieten al României în iarna care va să vie? Știți cine o să salveze situația, să nu moară conu Fănică și coana Joițica?
Subdezvoltarea, bre deontologii mei ai lu’ pește prăjit.
Da, da. Ați citit bine. Faptul că peste jumătate din gospodăriile țării încă nu sînt racordate la rețelele de alimentare cu hidrocarburi fosili, pentru a se încălzi. Ce să vezi, mare secret criptic, cunoscut doar de inițiații cu doctoratul la Cambridge și, în afară de ei, doar decît de tot restul lumii, dar ne prefacem că nu știm.
Jumătate din țară se încălzește cum o făcea și anul trecut, și deceniul trecut, și pe vremea lui Ceaușescu, și pe vremea lui Tudor Vladimirescu și a lui Mihai Viteazu și a lui Burebista, slăvit fie-i numele necruțător, că a interzis consumul de vin și a smuls viile.
Cu lemne.
Și pentru că sîntem de departe țara cea mai izolată din Europa atît de beneficiile modernității, dar și de pericolele dependenței de bunăstare, iată să vedeți cum România va trece surprinzător de decent prin această criză de încălzire.
Dacă ne încălzeam cu lemne anul trecut și ne vom încălzi cu lemne și anul acesta, kakaia prablyema? Unde e diferența groaznică? Nu tot aia e? Dacă avem autonomie energetică de 85%, una din cele mai mari din Europa, unde e baiul? Kakaia prablyema? Avem de unde. Nu depindem de ruși precum austriecii sau ungurii sau bulgarii.
Deci a se scuti, Mitică, cu harneala voastră.
Repet. Mă refer la criza de încălzire, nu la cea mare, economică. Creșterea prețurilor ne lovește pe toți în freză. Ohoho, ce-o să ne mai lovească. Cei mai mulți români din urban se încălzesc cu gaz. Însă, din fericire, foarte mulți au centralele lor proprii. Deci nu stau la mila arbitrariului sistemului de distribuție central, vechi și găurit și aproape în colaps.
Drept urmare, cei mai mulți dintre români nu vor suferi că le taie cineva căldura, cum și-ar dori dragul de Nicușor, să nu-i sufere copilașul de țîță colici la stomăcel. Vor suferi doar la bani. Jumătate din români pe lemne. Altă treime pe gaz, dar cu centrală proprie. Deci nu vor fi probleme de distribuție, de penurie propriu-zisă, ci doar de preț.
Dar n-ar fi prima dată cînd românii să sufere la bani. Am mai trecut și altă dată prin asemenea suferințe. Inflație. Lipsă de locuri de muncă. Bătaie de joc instituționalizată.
Clamări solemne că nu e criză, doar să iasă Băsescu președinte, cînd de fapt era ditamai criza globală. Urmate imediat după alegeri de nesimțirea tăierii salariilor și de tupeul de a încerca să taie și pensiile – deși post-mortem, la un deceniu după, a venit înțeleptul de FMI să spună că a fost o greșeală elementară.
Și a murit cineva? Iaca n-a murit nimeni. Doar s-a umplut lumea de draci și a ieșit în stradă. Sau n-a ieșit în stradă, dar i-a amendat pe nemernici prin vot. Fie votul propriu-zis, la urne. Fie au votat cu picioarele, au plecat din țară.
De asta le e de fapt frică strălucitorilor: să nu se supere lumea pe ei. Să nu scadă sub 10%. (Breaking News: mai au un pic și acolo vor ajunge).
Deci, repet. Deci a se scuti, Mitică. Vom face frigul. Unii dintre noi. Vom fi mai săraci. Cei mai mulți dintre noi, cu excepția băieților deștepți din farma și din energie. Ne vom pierde locurile de muncă, să abatem consumul de gaze industrial dinspre colonia România spre draga de Germanie.
Căci musai neapărat industria germană trebuie salvată, să fim solidari cu bieții de ei, să nu moară economia nemțească, să nu-i piară influența globală. Poate ar fi bine să-și vîndă și Germania din insule, dacă are, că așa le recomandau grecilor acum zece ani, cu deplină solidaritate necruțătoare. Haide, bre germanilor bre. Vindeți repede ceva din casă. Fiți responsabili, adaptați-vă la economia de piață.
În rest, va fi business as usual. Un pic de sărăcie. Dezamăgire cît casa. Supărare socială cît casa. Fără tulburări sociale, căci oamenii în putere, care ar fi fost în stare să iasă în stradă, să dea cu bolovani, să-i bage în lipituri pe cei de la guvernare, sînt demult plecați în străinătate.
Deci kakaia prablyema? Cu ce e diferită supărarea și dezamăgirea de anul ăsta, sau de la iarnă, de ce era pînă acum?
Vedem. Discutăm. Mai e un pic și dăm drumul la centrală. Sau băgăm lemne în sobă. Sau îl înjurăm duios pe Nicușor că nu dă drumul la căldură, ăia puțini dintre noi care nu beneficiază nici de luxul sobei cu lemne, nici de cel al centralei proprii.
De la Burebista încoace poporul ăsta e făcut să sufere și să fie dezamăgit. Îl speriați degeaba acum, crezînd că veți desumfla în mod științific tensiunea populară, cu priceperile voastre de inginerie socială de trei lei kilu.
Lumea oricum e supărată pe voi. Lumea oricum vă vrea pielea pe băț și de-abia așteaptă să aveți soarta lui Băsescu și a lui Orban și a lui Cîțu. Și a lui Dragnea, și a lui Ponta.
Și a tuturor celor care ar fi putut să facă un pic mai bine pentru popor, dar au preferat să facă un pic mai bine pentru Germania.
Ghinion.