Un necaz… în plină vară! Întâmplări de peste zi, cu Vergil Matei

Miez de vară toridă. Miez de noapte buimacă. Telefonul sună de parc-ar fi băut din paharul cu alarmă:

- Alooo, șefu?

Nu era pentru prima dată  când eram deranjat la o asemenea oră. Ca reprezentant al salariaților mă obișnuisem. Colegii apelau la mine atunci când li se întâmpla, știu eu?, Doamne-ferește!, ceva  grav în familiile lor. La fel ca și acum, gândeam, repezindu-mă să ridic receptorul.   

- Alooo, șefuuu? Florin  la telefon!

- Cine, care Florin? - chinuindu-mă să deslușesc vocea dintr-un amalgam de muzică orientală garnisită cu hăhăieli autohtone.

- Cum care Florin, șefu, Florin de la cazane, nu mi-ai dat matale bilet de odihnă la mare?

- Aha, zi, Florinele, tată, care-i baiul, ce ți s-a întâmplat, știu că ai plecat împreună cu soția și copilul. Vi s-a întâmplat ceva ? Cu ce te pot ajuta?

- Bre, șefu, a dat peste mine un mare necaz, bre, nu știu ce să fac, bre!

- Hai, mă, nu mă mai ține așa între două ape. Ce-ai pățit? Copilul, soția la spital, mama?

- Nu bre, alta-i beleaua: de ieri, de când am ajuns aici, la Neptun, aoleu, bre, plouă de rupe, bre! Ce mă fac io, bre, ia zi și matale?!…

… Am dat să-i trag o palmă, așa, prin telefon și să-l trimit undeva cu necazul lui cu tot. Mi-am reprimat însă pornirea și am schimbat și eu registrul:

Florinele, tată, ascultă la mine. Mergi frumușel în cameră, culcă-te, dar atenție, să nu te trezești înainte de zece. Atunci, să te ții: să vezi ce minune de soare o să ai, de-o să te prăjești mai ceva ca la becul de sudură.

Și am trântit receptorul în furcă, aducându-i lui Florinel „urările” de rigoare.

… Peste vreo două săptămâni, hopaaa! -  cine mă abordează în autobuzul ce ne ducea către serviciu? Florinel!

- Bre, șefu, ești mare! De unde le știi, bre, pe toate? Am făcut cum mi-ai zis, tot restul concediului am avut parte de-un soare lux-a-ntâia, fac cinste cu o bere. Ești invitatul meu, bre, azi, când ieșim din schimb, ne vedem la terasă, în barieră, la „Vița de vie”.

- Nu pot, măi, Florine, tocmai azi ți-ai găsit și tu să mă cinstești?

- Dar, de ce, șefu, a căzut vreun necaz pe capu` matale?

- Da, măi, Florinele, necazul mare e că azi... va ploua cu bulbuci...