Luni, la orele 14, după ce-a ajuns la serviciu (de la Vila de protocol din București sau de la una dintre cele șase case de la Sibiu?) Klaus Iohannis a dat citire de pe prompter unui nou Mesaj către Națiune.
De acum și pînă la Sfîrșitul Lumii mă voi întreba de ce nu catadicsește Klaus Iohannis să vorbească direct românilor, fără prompter. Înțeleg să aibă nevoie de prompter dacă ar da citire unor cifre sau unor formule chimice. Fiind vorba de un domeniu străin profesorului de Fizică de la Sibiu, e normal să stea cu ochii în prompter. Dar așa, pentru a adresa românilor un mesaj de încurajare, de îmbărbătare, nu văd de ce n-ar face efortul să învețe textul pe de rost.
Eu înțeleg că are în jur pînă departe, de la Cotroceni, pînă în presa prezidențială, tot mai lingușitoare cu el și cu Guvernul, în perspectiva ajutoarelor de stat, care vor fi date doar celor care trimit zilnic pupici Palatului din Deal, doar slugi ale căror fețe au rolul de oglindă-oglinjoară.
Dar să nu se gîndească el, ditamai politicianul, mărețul învingător al PSD-istei Viorica Dăncilă, că orice Mesaj cu voită țintă de a stîrni emoții și prin asta de a-i face pe români să suporte mai ușor constrîngerile formidabile impuse în această perioadă, trebuie să fie rostit de președinte cu ochii în ochii națiunii și nu în prompter?
Se uită președintele la înregistrarea cuvîntărilor sale? Dacă ar fi simplu cetățean ce-ar spune văzînd ditamai președintele țării stînd în fund la un birou de trei ori mai mare decît el și dînd din mîinile scoase din cînd în cînd de sub masă?
Ca și Mesajele anterioare și acesta a lăsat o puternică impresie de rutină, de mișcare de bielă-manivelă, de inițiativă sugerată de consilierii sănătoși de Coronavirus (pe ei îi păzește Pahonțu cu baioneta, gata să taie virusul în două ca pe un tăițel) în genul Șefu, trebuie să facem și noi ceva, să dăm țării un Mesaj, ca să vadă țara că sînteți viu! Aceleași cuvinte goale, aceleași clișee, și aceleași sfaturi ale medicului – să stăm în casă, să ne spălăm pe mîini.
Nimic despre ce-a făcut pînă acum statul român, pe care-l conduce, în lupta cu pandemia.
Nimic despre ce va face statul român în zilele următoare pentru traversarea Crizei. Că e o perioadă dificilă, că trebuie să suportăm încălcări ale libertății de mișcare, că mor și vor muri oameni – asta știm de la toți cei care apar la televizor, de la medici pînă la politruci.
Dar ce măsuri ia statul român în afară de a pune Poliția să strige pe străzi în megafoane, la miezul nopții, trezind copii din somn, Stați în case! și în afară de a scoate taburile și tancurile împotriva celor care încalcă ordonanțele militare, n-am aflat. Klaus Iohannis e președintele țării.
Aflați în prima linie a luptei, medicii, gunoierii, casierițele, farmacistele, șoferii din transportul în comun, își riscă sănătatea pentru ceilalți români. Cei mai mulți pe un salariu de mizerie. Klaus Iohannis beneficiază de privilegii de lux. Ca să se miște prin București nu trebuie să ia metroul. Dar, el, el ce face pentru țara asta în afara unor mesaje de apă chioară?
Mesajul prezidențial s-a vrut unul de îmbărbătare a Națiunii.
Pentru a fi de îmbărbătare, Mesajul trebuia să se refere la măsurile luate și la cele care vor fi luate.
Măsuri pentru care trebuia să garanteze șeful statului.