Când participa la un miting pentru pace într-o piaţă din Tel Aviv, dedicat acordurilor de la Oslo cu palestinienii, pe 4 noiembrie 1995, premierul statului Israel Yitzhak Rabin a fost împuşcat mortal.
Două zile mai târziu au fost organizate funeralii naţionale la care au participat numeroşi lideri ai statelor lumii pentru a aduce un omagiu fostului mare lider israelian.
În fiecare an, data de 4 noiembrie este marcată în calendarul statului Israel drept sărbătoare naţională.
Rabin semnaase, în septembrie 1993, acordurile de la Oslo cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, pentru ca în octombrie 1994 să semneze cu regele Iordaniei, după mai multe sesiuni de negocieri, un tratat de pace între cele două ţări.
Pentru demersurile sale în slujba păcii, alături de Shimon Peres şi Yasser Arafat, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1994, însă o mulți israelieni erau indignați din cauza compromisurilor făcte palestinienilor.
Asasinul, Yigal Amir, era un evreu ultra-ortodox care credea că a fost trimis de Dumnezeu pentru a îndeplini misiunea de al ucide pe Rabin pentru că făcuse pace cu palestinienii arabi. El l-a răpus pe premier cu trei focuri de armă, în timp ce cobora de la tribuna oficială.
Istorisirea lui Florin Piersic
Actorul Florin Piersic a fost martor ocular la asasinarea lui Yitzhak Rabin. Florin Piersic s-a aflat atunci la numai la 60 de metri de crimă şi a relatat în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei” ce a văzut.
„Eu, cu soţia mea, mă aflam la vreo 60 de metri. Şi, în momentul în care Rabin se pregătea să coboare de la tribună, m-am întors spre nevastă şi i-am spus râzând: Uite, mă, dacă eram mai deştept mergeam mai în faţă să dau mâna cu acest om mare.
«Îţi dai seama ce bine mi-ar fi prins în campania electorală?» Şi exact atunci aud trei pocnete. Prima mea reacţie a fost să privesc spre cer, crezând că sunt artificii.
Abia apoi am observat că s-a creat o busculadă şi cei adunaţi în piaţă au început să urle şi săşi rupă hainele. Am stat până dimineaţă în piaţă şi vă spun sincer, am plâns de parcă aş fi pierdut pe cineva apropiat.
Mi s-a părut atât de laşă asasinarea acestui om care ieşise în faţa poporului său iubit cu pieptul gol, refuzând să-şi pună vesta antiglonţ, încât am plâns din tot sufletul.
După ce l-au dus pe Rabin la spital, au deschis toate magazinele şi s-au pus toate televizoarele în funcţiune. La mai bine de o oră s-a anunţat că Yitzhak Rabin a încetat din viaţă.
Şi toată bucuria s-a transformat într-o jale imensă. N-am să pot uita toată viaţa imaginea unui bătrân îngenuncheat. Îi curgeau lacrimile pe obraz şi nimeni nu-l putea mişca din loc.
Ce să vă mai spun? Au venit camioane cu lumânări, s-au rostit rugăciuni… Nimeni nu voia să plece acasă, ca şi cum numai împreună ar fi putut să treacă peste durerea imensă provocată de actul nesăbuit al unui conaţional de-al lor”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric