Prin deschiderea Magazinului Boieresc, s-a făcut încă un pas spre descoperirea farmecului Bucureştilor de altă dată.
S-a dus deja vestea: "Monşer, s-a deschis în Bucureşti un magazin unde poţi să vii să mănânci ciocolată belgiană, trufe şi alte delicatese, să asculţi poveşti de când era bunica fată frumoasă şi stilată, poţi savura un pahar cu vin de excepţie, o cafea Marghiloman şi o dulceaţă de cireşe… Parol!".
Tradiţie dichisită, zacuscă, tocană de oaie, brânză, ulei, miere, vinuri de nişă, minunăţii şi alte nebunii, plus muzică de poveste şi poveşti de început de iarnă şi nu numai, cu aromă de scorţişoară… Deosebitul Magazin Boieresc reprezintă un parteneriat între Asociaţia Căutătorilor de Trufe din România şi Magazinul Good Point.
Reinventarea bunului gust
Aici îsi au sălaşul "creatorii de cadouri". Aici licorile, cafeaua, ciocolata şi alte bunătăţi se transformă în culmea alintului nu numai pentru papilele gustative, ci şi pentru mintea însetată de vechi cu nou, de o nebunie de bun! "Nu este atât un magazin, cât mai mult un spaţiu pentru evenimente. Vom pune la bătaie vinuri şi alte bunătăţi în cadrul evenimentelor care vor fi organizate chiar aici. De exemplu, miercurea vrem să fie ziua cu «Cinegurme» - proiectăm secvenţe importante din filme vechi, joia vrem să facem o tradiţie din «Butelca cu poveşti» - oameni simpli (inclusiv mătuşi şi bunicuţe) stau pe un scaun şi povestesc, noi încercând astfel un fel de reinventare a povestitorilor persani! Pe viitor în weekend va fi «TrufArt», duminica vor fi brunch-uri («breakfast & lunch» plus taifas cât cuprinde)…", spune Călin Jantea, director executiv al Magazinului Boieresc.
"E un fel de prelungire a binecunoscutului Târg al Boierului de la Muzeul Ţăranului. Produsele de aici au fost căutate, şi bineînţeles găsite, aproape prin toată lumea, nimic nu este scump aici în ceea ce priveşte calitatea produsului, este un lux accesibil. Şi putem spune că ne revendicăm perioada interbelică!", precizează Călin Jantea.
Trecând prin faţa unui raft
Totul ţine de imaginaţie, dacă nu vrem să cumpărăm, măcar să intrăm, deoarece nu putem rata transformarea în coniţe şi boieri, moşieri, bancheri şi aventurieri de seamă, nimeni nu ne poate opri măcar să ne dăm în stambă prin faţa frumoasele borcane cu zacuscă din trufe sau să ne întrecem în farafastâcuri boiereşti. Ori să scotocim printre cadourile haute-couture ale acestui Crăciun, memorabile, incendiare. Cine nu îşi doreşte să fie remarcat în oraş, printre fire de ceaţă şi nuanţe vagi de gri? După ce ieşi din magazin, transformarea ta poate transforma oraşul…Doar o aromă, doar o trufă, doar o cafea aromată, doar o bucăţică de ciocolată… Este nevoie de atât de puţin pentru ca Bucureştiul să poate redeveni cel care, printre altele, simpatiza cu rochiile până la două degete sub genunchi pe care le scurtase Coco Chanel prin 1915. Sau cel care ofta după o pălărie a anilor '20. Ori cel care era cu adevărat monden în anii '30. Şi cel care nu strâmba din nas la mezelicuri, bragă, zacuscă şi murături, băuturi fine, pere parfumate şi gutui, câte şi mai câte din cele care fac cinste cămărilor.
Lumea crizată de acum nu mai există, în momentul în care accepţi că lumea adevărată este cea pe care ţi-o creezi tu. Este nevoie de atât de puţin: puţină aromă, puţin gust, puţină imaginaţie, puţină nemurire! De fapt este greu, deoarece nu oricine poate simţi la un asemenea grad. De ce să nu recunoaştem, nu oricine poate deveni bărbatul acela cu baston cu capăt din argint sau femeia aceea cu pălărie cu voaletă fină, doar trecând prin faţa unui raft. Dar măcar poate încerca. Parol!
SCHIMBARE
Gustul de altădată
Bucureştiul nu este numai cel al dimineţilor petrecute la o cafenea la modă, al vorbitului la telefon, al afişării maşinilor ultimul răcnet, sau al fâlfâitului prin magazinele de firmă. Cât ar fi de hulit, este şi cel în care altădată clocotea pulsul vieţii. Cu oameni care ştiau să trăiască frumos. În acea perioadă evocată în scrieri sau lucrări de artă ori încă "spusă" prin viu grai de cei care i-au simţit gustul. Oraşul care a avut maxima înflorire între cele două războaie mondiale, cu apogeul prin anii 38-40. Dar cum să nu iubeşti şi un alt Bucureşti, să zicem cel al verii anului 1867, când prefectul Radu Rosetti dădea publicităţii următoarea dispoziţie: "Se pune în vederea onorabilelor doamne ale onoraţilor boieri că nu au voie a conduce singure trăsurile decât numai dacă sunt mai în vârstă de treizeci de ani". Râdeţi boieri mari, dar râsul de acum, de peste vremuri, nu poate deranja maiestuoasa frumuseţe a unui magazin al altui timp, care tocmai asta îşi doreşte: să fie deranjat! Dar cu gust.