Sume uriașe se scurg din bugetul țării sub forma unor litigii comerciale ale Statului cu constructorii de autostrăzi. 2,2 miliarde de euro în ultimii 12 ani. Bani pe care nu-i regăsim în nici un metru de asfalt, ci doar în facturi trimise la plată. Iar DNA nu poate spune că are măcar UN DOSAR pe această temă!
Am citit cu stupoare cum aflat în vizită prin șantierele din țară, ministrul transporturilor Lucian Bode a criticat faptul că, în ultimii doisprezece ani, România le-a plătit suplimentar firmelor care au câştigat contracte de construire de drumuri şi căi ferate, 2,2 miliarde de euro pentru diverse revendicări legate de întârzieri la plată sau în obţinerea unor autorizaţii.
„România, din 2007 până astăzi, a înregistrat claim-uri, revendicări, de 2,2 miliarde de euro pe feroviar şi pe rutier! Ne putem imagina câţi kilometri de autostradă puteam realiza noi cu 2,2 miliarde de euro? Nu contest, în acest domeniu sunt revendicări, este firesc, în toată lumea e aşa, dar 2,2 miliarde de euro cred că nu greşesc când spun că asta e taxa pe prostie, ca să nu spun că e altceva. La dimensiunea asta au ajuns claim-urile în România în 12 ani”, a spus Lucian Bode, în cadrul unei întâlniri cu constructorii unor loturi de autostradă şi cu furnizorii acestora.
În timpul discuției, constructorii au spus că revendicările reprezintă litigii comerciale care vizează despăgubiri ce au apărut din vina statului român, și nu a lor.
A criticat...
Constructorii au protestat...
2,2 miliarde de euro pentru celebrele "claim"-uri. Niște găselnițe contractuale prin care Statul plătește pentru inactivitatea funcționarilor statului.
Încep să mă simt ca pe vremea lui Liviu Dragnea. Unii se fac că muncesc, firmele mari de construcții de autostrăzi din Italia, Grecia, Spania, iar noi, românii ne facem că mergem pe ele!
Ce nu suferă însă amânare este plata "greșelilor" statului român. Care bagă mâna adânc în buget și plătește.
Am scris cum acţionează mafia autostrăzilor din România: Dezvăluiri incendiare despre piramida controlată de politicieni şi multinaţionale.
Am continuat cu CARACATIȚA AUTOSTRĂZILOR. Prețul uriaș pe care România îl plătește pentru fiecare kilometru de autostradă asigură prosperitatea afaceriștilor și politicienilor
Dezvăluiam care sunt TENTACULELE STRATEGICE – prezente la conducerea țării, care decid păpușarii de la nivelul instituțiilor care administrează banii țării.
Păpușarii care execută ordinele „strategilor”. Rolul directorilor CNAIR a fost simplu: să închidă ochii la firmele de casă ale mai marilor țării și să direcționeze contractele bănoase către acei constructori care se lasă șantajați să cedeze din profiturile consistente către firmele de casă sau de partid.
Cu ce se ocupă „MULTINAȚIONALELE” care primesc pe bandă rulantă contractele cele mai mari din această țară pentru construcția de drumuri.
Spuneam cum constructorii străini nu vin în România să muncească, aduc doar câteva laptopuri și schițe frumoase care să ia ochii, aduc câțiva ingineri și cam atât. Drumurile sunt făcute tot de către firmele românești, atâtea câte au mai rămas, dar în condițiile impuse de „MULTINAȚIONALE”, și la prețuri de nimic. Astfel, firmele românești nu se dezvoltă și rămân captive unor constructori străini, cu sprijinul „strategilor” și „păpușarilor” pomeniți.
De ce nu se poate fără LOBBYŞTII – ultimii, dar nu cei mai puțin importanți. De fapt, „sângele sistemului” aș putea spune. Lobbyștii au rolul de a se interpune în contractele mari ale „multinaționalelor” pentru a obține bani pe care să-i redistribuie mai departe.
Dădeam nume, contracte, situații concrete.
Credeți că s-a întâmplat ceva?
Nu, DNA nu se autosesizează atunci când vine vorba despre multinaționale. Sunt mult prea sensibili la telefoanele ambasadelor extrem de preocupate să-și apere oamenii de afaceri.
Așa că exact ca în cazul Microsoft, se închid ochii și se plătesc facturile.