Un ieșean care a vrut să intenteze un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) solicită despăgubiri de la Poșta Română. Reclamantul vrea daune de peste un milion de euro de la instituție. Potrivit acestuia, ar fi trimis documente către CEDO, acte ce nu ar mai fi ajuns la destinație.
Recent, Ioan M. a depus solicitarea aceasta la Tribunalul Județean, însă instanța a decis declinarea competenței materiale către Judecătoria Iași. Acum, urmează ca dosarul să ajungă la Judecătorie, după care această instanță va stabili primul termen al litigiului, potrivit bzi.ro. Ulterior, magistrații vor asculta ce au de spus părțile implicate, pentru a putea lua o decizie în acest caz.
Omul a solicitat instanței să dispună obligarea CN Poșta Română la folosirea tuturor căilor legale pentru a dovedi faptul că CEDO a primit cererea înaintată de către el pe data de 19 noiembrie 2018 și cererea din data de 27 martie 2019. Bărbatul mai dorește obligarea Poștei Române să achite suma de 1.095.860 de euro, reprezentând daune materiale și morale. ”Am solicitat acest lucru deoarece am fost împiedicat de către pârâtă de a avea dreptul la un proces echitabil la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Am mai cerut obligarea pârâtei de a mă informa în scris cu privire la actele distruse, sustrase, înlocuite etc. privind cauzele civile și penale emise de instanțele române și externe, precum și obligarea pârâtei de a folosi toate căile legale pentru a elibera apartamentul proprietate personală a familiei mele, ocupat în mod abuziv”, a afirmat bărbatul în fața instanței, potrivit bzi.ro.
Acesta a mai susținut că a cerut de la CN Poșta Română informații de interes public, care nu i-ar fi fost date de către instituție. La unul dintre termenele litigiului, Tribunalul Iași a considerat că se impune admiterea excepției privind competența materială în ceea ce privește ultima solicitare, respectiv obligația de a face, astfel că dosarul a fost disjuns, iar această ultimă solicitare va ajunge acum la Judecătoria Iași.
„Potrivit art . 94, lit. h) din Codul de Procedură Civilă sunt de competența Judecătoriei cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe. Cum capătul de cerere pentru care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului este unul principal și reprezintă în fapt o obligație de face, competența de soluționare a acestuia în primă instanță aparține Judecătoriei”, au afirmat judecătorii ieșeni.