Duminica aceasta, a V-a după Înviere, este dedicată Femeii Samarinence. Pericopa respectivă (Ioan 4, 4-42) este absolut încântătoare, nu doar din punct de vedere duhovnicesc, ci și pur literar.
O demonstrație de artă dramatică, etalând dialoguri sclipitoare, parade și riposte ca într-un duel, răsturnări de situație, gradarea tensiunii, deznodământ covârșitor.
Iată, legat de această „scenetă” neo-testamentară, care trebuie neapărat citită și recitită, două idei punctate admirabil de părintele Noël Tanazacq de la Paris:
„Putem admira libertatea suverană a lui Hristos, pe care o manifestă adesea în Evanghelie, dar mai ales aici. Hristos distruge tabu-urile, regulile, canoanele, obiceiurile, formalismul, conformismul. El nu va înceta să spună de-a lungul întregii Sale vieți pământești că legea e făcută pentru om și nu omul pentru lege, că adevărata lege e cea interioară și nu cea exterioară, că trebuie să luăm aminte mai mult la conținut ca la vas, la duh mai mult ca la literă, dar degeaba. El va fi urât de preoții din poporul Său pentru libertatea Sa! Dar preoții din poporul Său nu-L vor primi ca Mesia, pe când Samaritenii, urmând acestei femei, L-au primit ca pe Mântuitorul lumii. Ce lecție admirabilă! Și e o lecție și pentru noi, Biserica, pentru greutatea și formalismul nostru ecleziastic, pentru obiceiurile noastre, care fac adesea ca esențialul să fie lăsat la o parte: relația personală și liberă a omului cu Dumnezeu.
Celălalt aspect remarcabil este lupta femeii samarinence: Domnul a aruncat plasa, nada: ea a mușcat și s-a luptat. A pus întrebările potrivite și a dat de asemenea răspunsuri potrivite. Când dialogul a riscat să se întrerupă, Domnul l-a relansat cu un nou element. S-a stabilit un fel de dialectică constructivă care a îngăduit lui Hristos să aducă treptat această inimă pregătită la o cunoașterea din ce în ce mai înaltă a tainelor celor de sus, pentru a atinge în cele din urmă vârful, revelația că El este Mesia, Mântuitorul lumii. Există o sinergie admirabilă între Samarineancă și Hristos: Hristos voia să o mântuiască, dar și ea a vrut să fie mântuită.”