Eugene Schuyler, un fascinant diplomat american călător pe Drumul Mătăsii și la Porțile Orientului, s-a născut pe 26 februarie 1840 și a murit pe 16 iulie 1890.
Savant, scriitor, călător și diplomat american, a fost primul reprezentant diplomatic al Statelor Unite ale Americii trimis la București după recunoașterea independenței României.
Eugene Schuyler s-a născut în Ithaca, statul New York, într-o familie de origine olandeză, printre strămoșii săi numărându-se Philip Schuyler, general în armata condusă de George Washington și, mai târziu, senator american.
A fost atras încă din copilărie de studiul limbilor străine, fiind admis la vârsta de 15 ani la Colegiul Yale, unde a absolvit Literele și Filosofia în 1859, fiind printre primii absolvenți ai prestigioasei instituții de învățământ superior americane iar în 1861 va fi printre primii trei americani care au obținut titlul de Doctor în Filosofie (Ph.D.) de la o universitate americană!
În 1862, Eugene Schuyler a început să studieze și Dreptul la Yale, obținând licența în 1863, de la Facultatea de Drept a Universității Columbia.
A practicat avocatura la New York dar a fost atras mai mult de literatură, limbile străine și lingvistică, după ce în 1860 lucrase ca asistent al lui Noah Porter, un vestit lingvist și scriitor, luând parte efectiv la reeditarea și adăugirea Dicționarului Webster, primul dicționar american de limba engleză.
Stimulat de această experiență din timpul studiilor universitare, Eugene Schuyler a început să scrie pentru revista The Nation (Națiunea), continuând să publice regulat în aceasta până la sfârșitul vieții.
Eugen Schuyler a început să învețe limbile rusă și finlandeză în 1863, inspirat de contactul cu ofițerii ruși de pe nava Alexander Nevsky, staționată o perioadă în portul New York pentru a evita capturarea de către flota britanică, în eventualitatea declanșării unui război ruso-britanic, ca urmare a insurecției poloneze din 1863-1864.
Tânărul scriitor a învățat destul de bine cele două limbi astfel încât în 1867 a publicat pentru prima oară traducerile americane ale Kalevalei, epopeea națională finlandeză, cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice, și romanului Părinți și copii, al scriitorului rus Ivan Sergheievici Turgheniev.
Turgheniev l-a recomandat lui Tolstoi
În 1864, Eugene Schuyler a aplicat pentru un post diplomatic la Departamentul de Stat, trei ani mai târziu fiindu-i oferit postul de consul la Moscova, unde s-a prezentat în august 1867.
În lungul drum spre post, l-a întâlnit pe Turgheniev la Baden-Baden, care i-a dat o scrisoare de recomandare către Lev Nicolaevici Tolstoi, impresionat de calitățile tânărului scriitor și diplomat american.
În 1868 Eugene Schuyler a făcut prima sa călătorie în Asia Centrală, în timpul operațiunilor militare rusești din zonă, care au ocupat Hanatul de Buhara și înaintau spre Samarkand.
În același an, Eugene Schuyler o fost oaspetele lui Lev Tolstoi, în perioada în care acesta termina de scris romanul Război și Pace.
Cei doi au mers împreună la vânătoare iar mai tânărul oaspete și-a ajutat gazda la rearanjarea vastei biblioteci personale.
Tolstoi era interesat de educația publică în Statele Unite, cerându-i oaspetelui său să îi procure manuale școlare.
În schimb, scriitorul rus a fost de acord ca mai tânărul său confrate american să traducă în limba engleză romanul său Cazacii.
Anul următor, în 1869, Eugene Schuyler a fost înlocuit cu un diplomat numit politic de noua administrație a președintelui Ulysses Grant, obținând totuși postul de consul la Tallin (numit pe atunci Reval).
În noiembrie 1869 a fost numit și noul ambasador american în Rusia Andrew Curtin, care a fost impresionat de însușirile personale și cunoașterea profundă a spațiului dovedite de Eugene Schuyler și l-a transferat pe acesta la Legația SUA din Sankt Petersburg, în funcția de secretar de legație, post pe care l-a ocupat până în 1876.
Eugene Schuyler a reușit să își îndeplinească sarcinile diplomatice obișnuite, în plus continuând să studieze asiduu, să scrie și să călătorească prin Imperiul Rus. A început să editeze o biografie a lui Petru cel Mare și a devenit un invitat obișnuit la reuniunile Societății Geografice Ruse din Sankt Petersburg.
În Asia Centrală
În 1873 a fost printre primii străini invitați să viziteze noile teritorii anexate de ruși în Asia Centrală, întreprinzând o lungă călătorie de 8 luni prin cele mai importante orașe istorice de pe teritoriul de astăzi al statelor Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, revenind la Sankt Petersburg prin Siberia și Munții Urali.
În cursul acestei călătorii Eugene Schuyler a colectat o cantitate impresionantă de date geografice și etnologice, descrierea exhaustivă a călătoriei fiind înaintată către Societatea Națională Geografică a SUA (National Geographic Society) și publicată în foileton.
Incidentele diplomatice
Pe lângă preocupările științifice, diplomatul își îndeplinea și obligațiile profesionale, înaintând un lung raport confidențial către Departamentul de Stat, publicat din greșeală în decembrie 1876 într-un volum de documente diplomatice privind politica externă a SUA.
Pasaje din raportul său privind situația tătarilor au fost traduse și publicate în presa rusă, iar în urma acestui incident diplomatic Eugene Schuyler a părăsit Imperiul Țarist.
Sosit la Istanbul, la 6 iulie 1876, pe poziția de secretar de legație și consul general, va fi implicat într-un nou incident diplomatic, raportul său privind urmările revoltei populare din Bulgaria și articolele lui Januarius MacGahan, corespondentul american al New York Herald și London Daily News alimentând criza politică dintre Imperiul Țarist, Imperiul Otoman și Marea Britanie.
În final, britanicii nu au mai intervenit în favoarea turcilor, iar în anul următor trupele țariste au intrat în Bulgaria, declanșându-se războiul ruso-turc de la 1877-1878, la care va participa și România.
În urma acestui conflict a fost recunoscută independența României, Serbiei și Muntenegrului, iar Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric