28 septembrie 2016. În politica românească are loc un cutremur, Vasile Blaga, la acea oră cel mai puternic politician din ce lăsase pensionatul Traian Băsescu în urmă, demisiona din poziția de co-președinte al fuziunii dintre PNL și PDL.
Rupt de Băsescu, trecut printr-o experiență electorală dramatică, atunci când asocierea numită ARD fusese zdrobită de USL, PDL era calul mort, acceptat în atelaj de ”armăsarul” PNL care avea președintele, aflat la primul mandat.
Înainte de alegerile parlamentare din 2016, când fiecare nume de pe liste trebuia semnat de ambii președinți, Blaga era unicul supraviețuitor al vechiului PD care putea avea un cuvânt de spus, fiind și singurul ”anti-băsist” din structura de conducere. Ceilați erau ”salvați” de colacul PNL și nu înotători în apele noii ”ordini politice românești”, după dispariția lui Băsescu și după dizolvarea USL.
În septembrie 2016, Blaga și-a dat demisia după ce DNA Prahova îl pusese sub învinuire și retragerea sa era parte din jocul ”imaculatei clase politice”, cea care nu se opune actelor de Justiție.
OK, așa era atunci și văd că așa e și acum, dar o întrebare totuși e obligatoriu să fie pusă: acum, când Blaga este definitiv achitat, după șase ani de procese, cine dă timpul înapoi și reface listele nou-formatului PNL din 2016? De altele nu mai vorbim.
PS În anii când Blaga făcea parte din scenariul ruperii partidului de Cotroceni, pentru a se salva după dezastrul percepției publice asupra guvernării Emil Boc, am adaptat un banc la personajele pe atunci în vogă, Marinarul și Buldogul:
Cică în Cișmigiu, Băsescu juca șah cu un buldog.
- Ce minune – spuneau cei din jur – un câine joacă șah!
- Joacă pe dracu – spune Băsescu – îl bat a patra oară!