La fel cum, în 1917, bolșevicii inventaseră un nou tip de relații internaționale, având de partea lor, alături de armată, de diplomația tradițională (și de principiile sale, precum respingerea tratatelor secrete), partidele sale comuniste depinzând de Comintern, tot așa Iranul khomeinyst utilizează, alături de diplomație și armată, o armă de al treilea tip: minoritățile șiite, care în Irak și Liban joacă rolul calului troian al revoluției islamice.
După succesul revoluției islamice în Iran, ayatollahul Khomeiny (foto) a definit trăsăturile unei diplomații islamice, care, prin unele din așteptările și trăsăturile sale, reconstituie relațiile internaționale după modul în care procedase regimul sovietic după 1917, dar, normal, după alte criterii.
Și, la fel cum, după 1917, regimul bolșevic incriminase normele diplomatice între state, tot așa regimul islamic vrea să își instituie norme diplomatice proprii, de exemplu arestându-i pe diplomații americani de la Teheran, acuzați în mod colectiv de spionaj, sau violând convențiile de la Geneva în ce privește securitatea prizonierilor de război.
Dar, același regim recurge la tribunalele internaționale pentru a denunța utilizarea de către Irak a bombelor cu gaze de luptă.
Prin vocea lui Radjai Khorassan, ambasadorul său la ONU, Iranul condamna, în 1984, Carta drepturilor omului, pe care o apără Națiunile Unite:
„Convențiile și hotărârile organizațiilor internaționale, care sunt contrare Islamului, nu au nicio validitate în Republica Islamică Iran.
Dacă statele laice decid, de exemplu, să elaboreze o convenție stabilind abolirea pedepsei cu moartea, Republica Islamică Iran nu are nicio obiecție, pentru că această convenție nu o va obliga în niciun fel. Declarația universală a drepturilor omului ilustrează o concepție laică a tradiției iudeo-creștine (…) Trebuie să alegi între a viola legea divină a țării sau convențiile laice (…)
Republica Islamică Iran, care se opune energic torturii, consideră că pedepsele corporale și pedeapsa capitală nu intră în această categorie dacă sunt aplicate în cadrul Islamului, urmând hotărârea unui tribunal islamic”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric