Omul care i-a păzit pe soții Ceaușescu din 22 decembrie ora 18:30 și până în 25 decembrie ora 14:45 a murit ieri, 11.08.2021.
Pe 22 decembrie, generalul Andrei Kemenici era la comanda UM01417 din Târgoviște, unde îndeplinea funcția de comandant al garnizoanei locale. Luat “prin surprindere” de vestea că soții Nicolae și Elena Ceaușescu au ajuns în Târgoviște, el decide să îi preia în unitate
Conform declarațiilor sale, Nicolae Ceaușescu a cerut de mai multe ori să vorbească cu el, însă generalul Kemenici a refuzat. “Când mi-am dat seama că cei de la București nici nu se gândesc măcar să mi-l ia de pe cap, mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Dar tot la chemarea lui…deși eram conștient că intru într-o încăpere dintr-o cazarmă transformată în dormitor- mă așteptam ca o dată deschisă ușa să dau peste un cabinet prezidențial.
Îl vedeam pe Ceaușescu înaintea ochilor la biroul ăla masiv, așa cum îmi intrase în memorie poza aceea din albumul “Omagiu”…Da, sigur, nu mi-l imaginam altfel, decât impozant, puternic, capabil să mă hipnotizeze, să mă intimideze, gata să mă strivească…Ei bine, când am intrat, m-a izbit o lumină chioară și un miros de spațiu închis, un aer stătut, înecăcios; oricum, senzația a fost de sufocare. Dar cel mai mult și mai mult m-a frapat statura. Credeți sau nu, dar înălțimea lui în raport cu statura mea a accentuat, în subconștientul meu, convingerea că în acele momente și în acea cameră, eu sunt șeful...”
În urmă cu câteva luni, într-o conversație telefonică cu generalul Kemenici, l-am rugat să îmi ofere un interviu privind ultimele zile ale soților Ceaușescu. Răpus de boală, cu o voce de muribund, mi-a răspuns: “ Doamnă, sunt la pat. Mă omoară boala. Nu vă pot ajuta.” După câteva secunde de pauză, s-a întrebat: “Dar oare fac bine că nu vă ajut ?” Acesta a fost ultimul său regret, legat de informațiile la care a avut acces în acele zile fierbinți.
Se pare că generalul Andrei Kemenici s-a stins din viață având mai multe regrete. Într-un interviu mai vechi, generalul Kemenici a declarat:“Dacă regret ceva, regret că nu m-am purtat cu el așa cum ar fi meritat: să-i fi dat pijamale și măcar o cămașă, de pildă. Să-i fi asigurat un radio și un televizor- să vadă și el ce se întâmplă în țară, ce întorsătură luaseră evenimentele, pentru că el credea totuși că poporul e de partea lui, iar noi nu i-am spus adevărul; l-am mințit pentru că așa ne învățase: să mințim tot timpul, crezând că astfel îl ocrotim.”
Sursă foto: ceausescunicolae.wordpress.com