Ultima zvâcnire a lui Ceaușescu pe plan internațional, 1984-1985. Cum a primit o decorație de top, dar nu a obținut păstrarea statutului său de răzvrătit al Blocului de Est.
Este cunoscută pasiunea lui Nicolae Ceaușescu pentru medalii, pentru recunoașteri. Visul său a fost să obțină Premiul Nobel pentru Pace. S-a apropiat de Tito, fascinat de succesul acestuia în Mișcarea de Nealiniere și a sperat să-l moștenească la moartea acestuia în mai 1980. N-a fost să fie. În anii 80, deja URSS și SUA încercau să dezghețe relațiile și nu prea mai aveau nevoie de Ceaușescu.
Ceaușescu și Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984
În perioada 28 iulie-12 august 1984, la Los Angeles, aveau loc Jocurile Olimpice de Vară. În februarie, avuseseră loc cele de iarnă de la Sarajevo în Iugoslavia, prima și ultima olimpiadă de iarnă dintr-un stat comunist. Sovieticii și celelalte state-satelit boicotaseră Jocurile Olimpice după cum și americanii boicotaseră Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980.
România, profitând de lipsa sovieticilor și a altor state socialiste s-a clasat pe poziția a doua după SUA și înaintea Germaniei Federale. Gimnastica, sporturile cu vâsle, pagaie și padele au reprezentat capul de afiș care a adus cele mai multe medalii de aur, argint și bronz, delegației României. Lui Ceaușescu însă, nu-i păsa atât de medalii cât să arate că era apropiat de Vest, deși începuse să atace Vestul dorind să plătească datoria externă, să critice FMI, Banca Mondială.
Nicolae Ceaușescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
URSS în 1984 a fost condusă de Yuri Andropov, fost șef al KGB, urmat în acel an de Constantin Cernenko. Erau oameni din nucleul dur al politicii sovietice, dar la blockstart-uri se încălzea Mihail Gorbaciov. Ceaușescu visa să obțină Premiul Nobel pentru Pace, dar, evident, juriul Nobel nu putea fi corupt sau influențat. Teoriile lui Ceaușescu despre pacea mondială nu conveneau nici sovieticilor nici americanilor, dar americanii nu doreau un pro-moscovit la București.
Ceaușescu obține Cercurile Olimpice de Aur
Ceaușescu, dornic să epateze își va vedea parțial obiectivul. La Neptun, în 1985, va primi Cercurile Olimpice de Aur ca recunoaștere a meritului său de promovare a olimpismului și combatere a boicotului. Totuși, Atât Ronald Reagan cât și noul lider de la Moscova, Mihail Sergheevici Gorbaciov începeau să se apropie, urma să se detensioneze relația dintre Est și Vest.
Americanii vor pierde războiul dintre Iran și Irak, ei susținând Irakul, în 1988, sovieticii vor pierde în Afganistan, războiul perioadei 1979-1989. Americanii erau dispuși după 1985 să ajute economic URSS care pierduse cursa înarmărilor. Deja în anii 70, Tratatele SALT I și SALT 2 deschiseseră drumul. În 9-11 octombrie 1987, la Reijakavik în Islanda, Reagan și Gorbaciov discutaseră despre limitarea rachetelor cu rază medie de acțiune. Așadar, din 1985, Ceaușescu era cam în plus, superputerile discutând deschis.
Epilog...
Ceaușescu a continuat să pozeze în campion al libertății, păcii între popoare, al negocierilor. A accelerat ritmul achitării datoriei extrerne, anul 1989, ultimul său an la conducerea României fiind marcat de Congresul XIV în noiembrie 1989, cu anunțul achitării datoriei externe în 12 aprilie 1989.
A renunțat la clauza națiunii celei mai favorizate oferite de SUA în anii 70, a început să atace SUA și URSS. În 1987, Mihail Gorbaciov a venit la București, susținând nevoia de schimbare și reformă. Ceaușescu a replicat că el făcuse în anii 70 ce încerca Gorbaciov. În 1989, în iulie, Gorbaciov mai vine o dată la București, iar în decembrie 1989, Ceaușescu ajunge ultima dată la Moscova, evident, fără succes. Ceaușescu, după ce condamnase invadarea Cehoslovaciei în 1968, cheia politicii sale de desprindere, începută de Dej în 1964, acum ar fi dorit ca URSS să oprească prăbușirea partidelor comuniste europene. Ce n-a știut Gorbaciov a fost faptul că și regimul său se va prăbuși, fiindcă reformarea sistemului sovietic trebuia începută cu mult înainte de Gorbaciov.
Sursa foto: Wikipedia