Complexul Energetic Hunedoara este la un pas de faliment sau, în cel mai fericit caz, de blocare a activităţii, din cauza datoriilor uriaşe acumulate şi a presiunii exercitate de creditori. Fără bani, societatea nu a putut asigura nici stocurile de huilă pentru trecerea fără emoţii a iernii
Cele două intrări şi ieşiri din insolvenţă din 2016 au afectat foarte mult stabilitatea companiei care deţine cele două termocentrale pe huilă, Mintia şi Paroşeni, dar şi ultimele patru mine de huilă aflate în exploatare. În plus, soarta celor aproape 5.000 de salariaţi atârnă de un fir de aţă.
În perioada când a ieşit de sub protecţia stării de insolvenţă, companiei i-au fost executate conturile de către creditori. În plus, fără plata pe loc, furnizorii nu mai vor să livreze materiale de bază pentru activitatea de zi cu zi, precum piese de schimb pentru utilaje, plase, explozibil sau lămpi. Săptămâna trecută, instanţa a respins cea de-a patra solicitare de intrare în insolvenţă, făcută de conducerea companiei.
„Cu siguranţă decizia instanţei ne va duce într-o situaţie greu de gestionat. Într-un timp relativ scurt vor începe din nou cererile de executare silită”, a declarat, pentru EVZ, directorul general adjunct al CEH, Nica Petre. El a adăugat că, în aceste condiţii, „riscul falimentului sau al blocării activităţii este unul previzibil”.
Fără stocuri destule în iarnă
Din cauza insuficienţei veniturilor, CEH nu a putut realiza nici stocurile minime de siguranţă de huilă prevăzute în programul de iarnă. Astfel, dintr-un stoc prevăzut de către Guvern de 163.000 tone, CEH a intrat în iarnă cu un stoc de circa 75-85.000 de tone, spune Nica Petre. Cum s-a ajuns în această situaţie: „Anul trecut, ne-au fost executate conturile cu sume care depăşesc 30 de milioane de lei, ceea ce înseamnă veniturile pe două luni din vânzarea energiei. Am întâmpinat greutăţi foarte mari cu furnizorii de materiale, care au dorit plata la zi pentru a nu mai ajunge la masa credală cu sume suplimentare”.
În plus, din cauza veniturilor mici, minele nu s-au putut aproviziona cu materiale suficiente pentru lucrări, astfel încât s-a ajuns la sistarea activităţii în anumite cariere. „Pe 9 noiembrie, când am ieşit a doua oară din insolvenţă, conturile societăţii au fost executate cu 14 milioane de lei, iar creditorii nu au mai vrut să ne asigure materiale, fiindcă aveau nevoie de plata la zi. Am avut chiar situaţii în care, pe 23 decembrie, la mina Lonea a fost oprită activitatea de producţie şi a fost repornită abia pe 4 ianuarie, când am reuşit să asigurăm o parte din materiale”, a adăugat reprezentantul CEH.
Preţuri record la bursa de energie
La timp pentru explozia cererii de energie, din cauza gerului. Trei grupuri din cele şase operaţionale ale CEH au fost puse în funcţiune la solicitarea Dispecerului Energetic Naţional, pentru a asigura necesarul de electricitate, şi în condiţiile unui debit foarte redus al Dunării, care a scăzut mult producţia în hidrocentrale. Minerii au fost chemaţi şi duminica la muncă pentru a scoate huila, lucrându-se la foc continuu.
Lipsa stocurilor suficiente de cărbune în această iarnă a fost semnalată şi de ministrul Energiei, Toma Petcu, în luna ianuarie. Imediat după declaraţiile lui, preţul energiei pe bursa de profil a ajuns la cote record, fiind chiar şi cel mai mare din Europa. De aceste preţuri extrem de ridicate a profitat şi CEH, care timp de 2-3 săptămâni a reuşit să vândă electricitatea la preţuri care îi depăşesc costurile, ceea ce a fost un lucru „istoric”, spune Nica Petre. Aceste venituri excepţionale îi fac să mai respire un pic, însă, culmea ironiei este că fix din cauza acestora Tribunalul Hunedoara a decis acum o săptămână, pe 8 februarie, că nu e cazul să aprobe intrarea CEH în insolvenţă, afirmă Nica Petre. „Aceste resurse financiare ne-au permis să achiziţionăm materiale pentru producţie şi securitatea minelor, altfel le opream. Dar în faţa instanţei a reieşit că am obţinut venituri care să ne asigure funcţionarea”, a explicat acesta. Odată cu creşterea temperaturilor, CEH a reuşit să aducă stocul la nivelul de 20.000 tone, care va asigura trecerea fără probleme peste noi episoade de ger.
Reţeta falimentului
În opinia sa, e nevoie de intervenţie la nivel guvernamental pentru ca societatea să supravieţuiască pe o piaţă unde miile de MW instalaţi în eoliene au „spulberat” producătorii scumpi, în speţă termocentralele. România este singura ţară din Europa cu producători separaţi pe surse de energie, fără mix, aruncând din start într- o competiţie nedreaptă huila cu hidrocentralele, cu nuclearul sau cu eolienele, mai ales că acestea din urmă au aruncat în piaţă energie chiar şi la 1 leu/MWh.
Parlamentul a aprobat subvenţii uriaşe pentru capacităţile regenerabile, însă ce ne facem când nu bate vântul şi din cei aproape 3.000 MW pe care îi avem instalaţi în centrale eoliene, produc numai 130 MW, de pildă, cum s-a întâmplat ieri?
Turbinele eoliene au fost ieri „la pământ”
Producţia naţională de energie electrică a fost ieri, în prima parte a zilei, sub consumul ţării, diferenţa fiind acoperită de importuri. Astfel, la ora 10.00 dimineaţa, consumul era de 9.120 de MW, iar producţia totaliza 8.654 de MW. Producţia era asigurată în principal de centralele pe cărbune - 2.642 de MW, de hidrocentrale - 2.228 de MW şi de centrala nucleară de la Cernavodă - 1.370 de MW. În acest timp, turbinele eoliene asigurau doar 123 de MW, în condiţiile în care, în alte zile cu vânt din plin, au generat chiar şi peste 2.700 MW. Astfel, România a importat electricitate din Ucraina, Ungaria şi Serbia. „Banii contează. Energia e mai ieftină la ei şi atunci se importă”, ne-au explicat specialişti din piaţă. Potrivit acestora, nu a fost o problemă de lipsă a capacităţilor interne de producţie, dat fiind că nici măcar grupurile care erau în funcţiune nu erau încărcate la capacitate maximă. În privinţa situaţiei din perioada de ger maxim, când termocentralele au „duduit”, aceiaşi specialişti ne-au declarat că s-ar mai fi putut porni unu-două grupuri la termocentralele pe cărbune, dacă ar fi avut stocuri suficiente: „Iarna asta energia s-a vândut foarte bine, la nişte preţuri de care ar fi profitat”.