Duminică au avut loc alegeri generale anticipate în Ucraina pentru 225 de locuri prin vot proporțional și 199 de locuri prin vot mixt în Rada Supremă, Parlamentul de la Kiev. Lipsesc 26 de parlamentari care reprezentau regiunile ocupate de forțele ruse și proruse în regiunile Luhansk și Donetsk, unde nu s-au putut organiza alegeri libere și corecte. Rezultatul a confirmat o majoritate confortabilă și substanțială pentru Președintele Volodymyr Zelenski.
De fapt am asistat la concedierea și înlocuirea accelerată a vechii clase politice ucrainene. La ora la care scriu editorialul, fuseseră numerate doar 35,5% din voturi și erau încă necunoscute rezultatele în circumscripțiile uninominale. Însă ceea ce vedeam deja era o pierdere substanțială înregistrată în circumscripțiile uninominale a unora dintre parlamentarii consacrați ca reprezentanți locali dar mai ales un cutremur la nivelul votului pe liste.
Aici Partidul Președintelui, Servitorul Poporului, a luat o majoritate lejeră prin redistribuire. Are 42% și sunt 22% din voturi de redistribuit, doar 5 partide reușind să treacă pragul. A reușit și un alt partid nou, cu membri veniți și completați la întâmplare, dintre oamenii obișnuiți, Golos – Vocea, a rockerului Svyatoslav Vakarchiuk, cu 6,5% din voturi. Cele două partide domină copios lista celor 3 ale vechiului regim: Platforma Opoziției, pro-rus, a vechilor tovarăși ai lui Viktor Yanukovich, care a făcut 11,4%, Partidului Solidaritatea Europeană a fostului președinte Petro Poroshenko cu 8,7% și Batkivshchina, al fostului premier Yulia Timoshenko, cu 8,2%.
Sistemul de vot ucrainean este unul mixt, precum cel introdus în Republica Moldova cu ocazia alegerilor din 24 februarie și contestat la nivel european. Jumătate din voturi sunt uninominale, în circumscripții, și jumătate pe liste de partid. Parlamentarii au aceeași legitimitate și statut indifferent de forma în care au fost aleși, într-un parlament unicameral, Rada Supremă. În cazul Ucrainei a fost necesară excluderea unui număr de circumscripții uninominale pentru că nu puteau fi organizate alegeri generale. În cazul Republicii Moldova, 3 parlamentari reprezintă regiunea separatistă nistreană, dar votul s-a desfășurat pe malul drept al Nistrului, cu o prezență nesperat de mare.
Dacă în cazul Ucrainei există un număr de parlamentari locali care-și reprezintă circumscripțiile și se alătură, cel mai adesea, majorității pentru a-și apăra interesele - o formulă tradițională deja, în cazul Republicii Moldova, votul uninominal a fost o variantă pentru a maximiza șansele oamenilor cu resurse și acces la mass media, un fel de primă electorală gândită pentru partidul lui Vladimir Plahotniuc. Diferența majoră este faptul că în Ucraina există 7-9 oligarhi majori, nu unul, care se confruntă în alegeri cu interese opuse, finanțează campanii electorale și partide diverse, iar la final unii înving și alții pierd, iar în circa un an se clarifică raporturile de forță între aceștia. De obicei perdanții pleacă din țară.
Acum votul a marcat cea mai complicată situație și vom vedea în ce măsură el dă o variantă mai bună. Oamenii de pe liste sunt aleși, mulți dintre ei, în ultimul moment, vin de niciunde, pe de o parte sunt oameni noi și necunoscuți, obișnuiți, pe de altă parte sunt necoezivi și intrați pe liste și în partid în ultimul moment, deci capacitatea de a menține o majoritate și un vot s-ar putea dovedi dificilă. O formulă de parlamant sensibil mai anarhistă, mai necontrolabilă, deși mai democratică, dar și cu șansa de a diminua influența oligarhilor ucraineni, oamenii foarte bogați cu afaceri cu statul, cu anumite ministere, dar și deținători ai mass media și finanțatori ai partidelor și oamenilor politici.
Marea problemă în diminuarea influenței oligarhilor vine de la omul care l-a produs pe Volodymyr Zelenski, Igor Kolomoiski, revenit în țară după alegerea noului Președinte, și care a avut pretenția că-l coordonează pe acesta și partidul său. Mai mult, respectând strategia sa de ambiguitate cât mai largă, Zelenski nu l-a contrazis pe Kolomoiski, și de modul de raportare la patronal băncii falimentate Privat Bank, și al canalului de televiziune 1+1 unde actualul președinte a avut serialul care l-a făcut celebru, depinde eliberarea de oligarhi ca principiu.
De asemenea, pe lângă problema coerenței și rigorii în voturile noii sale majorități, dar și a impactului oligarhilor, Zelenski are și provocarea majoră a dezvăluirii opțiunilor sale. După alegeri și constituirea Guvernului – care și acesta va spune multe despre caltatea guvernării și independența de oligarhi și de vechiul regim, dar și despre profesionalismul viitorului Executiv – urmează lansarea politicilor sale care vor dezvălui adevărata postură a omului politic Zelenski care a fost ascuns sub rolul său de actor și care nu a avut niciodată opțiunile sale, nu a fost cunoscut în acest sens, și vom vedea cum se așează aceste opțiuni ca și politicile unei clase politice noi, dar și fără experiență. La nivelul arenei internaționale și a politicilor ce implică Rusia vecină, impactul va fi relevant iar provocările nu vor întârzia, sunt sigur.
Este un adevărat experiment care are șanse de reușită majoră, dar și opoziție relevantă în oameni cu experiență și state vechi în administrație, care cunosc toate butoanele și resorturile puterii și administrației ucrainene și cu care va fi greu de luptat – fost președinte, fost premier, oamenii fostei puteri pro-ruse dinaintea Maidanului. Dar e un test care merită toată atenția pentru a vedea dacă opțiunea noului cu orice preț, novicilor în politică și tinerilor aleși programatic poate da rezultate mai bune într-o Ucraina care e vecină cu Rusia ce i-a anexat Crimeea și a agresat-o militar în Est, în regiunile Luhansk și Donetsk. Oricum e un joc la risc maxim.