Belgianul Sama bate de o lună România pas cu pas. Globetrotterul vrea să facă ocolul Pământului.
Eo arătare fistichie şi bizară pentru trecători şi şoferii care îl depăşesc pe Drumul Naţional 57. E îmbrăcat în haine portocalii, poartă o pălărie de paie pe cap, o barbă demnă de Moş Crăciun şi un rucsac de alpinism în spate. Bărbatul trage de căpăstru un măgar, la rândul său încărcat cu o colivie în care cotcodăcesc două păsări - prietenele patrupedului urecheat. Măgarul care-l însoţeşte, este de fapt o măgăriţă, pe nume Gina. Sama vorbeşte cu ea zi-lumină, când în franceză, când în italiană sau engleză.
Pelerinul Sama merge cât e ziua de lungă şi se opreşte să se odihnească numai la lăsarea întunericului, când se culcă într-un sac de dormit. Globetrotterul are 51 de ani şi e belgian din naştere. Căsătorit cu o italiancă, Sama are şi o fiică în vârstă de 21 de ani. La început, povesteşte pelerinul, aceasta din urmă nu l-a înţeles. „Era supărată când am plecat prin lume, dar acum ştie că e voinţa mea şi totul e în regulă“, ne-a mai spus pelerinul. Nu a vrut să-şi irosească viaţa ca dulgher Sama a ajuns săptămâna aceasta la Tricule, în Mehedinţi. Pentru călătoria prin România, el şi-a cumpărat o hartă dintr-o benzinărie. E foarte interesat de obiectivele turistice care îi ies în cale şi e foarte atent să pronunţe cât mai corect româneşte denumirile localităţilor. Belgianul spune că a lucrat o viaţă ca dulgher, până când şi-a dat seama că îşi iroseşte viaţa. „Nu ai nicio fericire să stai, să munceşti opt ore pe zi ca să ai o casă mai frumoasă. Toţi cei care fac asta nu-şi dau seama ce pierd“, spune bărbatul. În cele 30 de zile de România a parcurs, pe jos, circa 250 de kilometri. Bărbatul are un corp bine proporţionat, nu e nici supraponderal, nici slab.
„Mă descurc. Când am intrat în România, am avut bani de doi iaurt şi du pain, grand pain şi de mult bere“, povesteşte bărbatul. În rest, recunoaşte că nu refuză niciodată de mâncare sau ajutor de la cetăţeni. Cel mai mult însă îi place berea locală. „Aveţi du bier foarte bun“, ne-a mărturisit fericit Sama, scoţând, să ne arate, dovada: o sticlă din plastic de doi litri de bere „Timişoreana“. Are totuşi şi o problemă: de când a intrat în România, bărbatul spune că a avut emoţii din cauza şoferilor care conduc „haotic“, fără să respecte regulile. Din Cizmă, în Asia Fostul dulgher belgian a pornit pe jos din Genova, Italia, acum trei ani, iar destinaţia sa finală este Asia. „Vreau să ajung la Constanţa şi de acolo în Turcia, după care voi porni în continuare, spre Asia“, spune Sama. Ca antrenament pentru pelerinajul vieţii lui a parcurs traseul de la Santiago de Compostella, celebrul loc de pelerinaj din Spania. Apoi dulgherul şi-a luat lumea-n cap în 2005, când a plecat per pedes spre Ungaria, unde a ajuns un an mai târziu. În apropiere de lacul Balaton a rămas mai mult de un an. Apoi s-a pus din nou în mişcare, spre România.
A avut nevoie de încă un an ca să ajungă în Timişoara, pe la mijlocul lunii august, şi s-a „cazat“ la Grădina Zoologică, pentru câteva zile, după care a pornit din nou la drum şi a ajuns pe malul Dunării. Periplul românesc a fost plin de peripeţii. La pensiunea din Şandra nu a fost primit să se cazeze, iar poliţiştii l-au alungat din comună două zile mai târziu, când i-au descoperit cortul instalat. Pe drum a avut parte şi de întâmplări fericite, cunoscând, după cum spune, proverbiala ospitalitate românească a câtorva săteni din Cenad şi Lovrin, care l-au primit în casele lor şi l-au omenit. La fel a făcut şi o familie de romi din Sânnicolau Mare. Când i se termină banii, se înţelege cu localnicii să le lucreze prin curte, apoi îşi continuă drumul.
Recomandările noastre
