La 23 de kilometri de Sibiu, pe şoseaua care şerpuieşte alene spre cetăţuia medievală a Sighișoarei, se deşiră privirii un drum de piatră, lung de câteva sute de metri. La capătul lui, turnul unei biserici vechi de peste 250 de ani stă aplecat într-o rână, gata, gata să se prăvale. Şi totuşi, construcţia cilindrică ce domină acoperişul bisericii din Ruşi, despre care experţii spun că este o idee mai înclinată decât celebrul turn din Pisa, se încăpăţânează să rămână în picioare. De acolo de unde Cavalerii Turnului Înclinat îi spun povestea oricui vrea să o asculte. Dar cum nimeni nu a auzit despre turnul din micuţa localitate sibiană, cavalerii mai au de aşteptat. Cel puţin până s-o învrednici să le promoveze cineva „minunea”.
Drumeţul care şi-a propus să respire aerul tare al Sibiului şi să-şi îmbete simţurile de fumuseţea locului are parte de un spectacol pe cinste imediat ce a străbătut mai mult de jumătatea distanţei dintre Mediaş şi cochetul oraş din inima Ardealului. Acolo, în satul Ruşi, viaţa se desfăşoară încet, în cel mai molcom cu putinţă stil ardelenesc.
Pe jumătate adormită în sezonul rece, când nici picior de turist nu se vede pe uliţe, micuţa localitate nu se însufleţeşte nici în lunile de vară. Asta în pofida turnului înclinat al bisericii din localitate care ar putea constitui atracţia a mii de turişti. Un turn care, de la mii de kilometri distanţă, face concurenţă accerbă celebrului şi mult mai înaltului turn din Pisa.
Când cavalerii se înclină începe povestea
Dacă până mai acum doi, trei ani, puţin erau cei care auziseră de turnul straniu al bisericii evanghelice fortificate din satul Ruși obiectiv turistic pomenit în treacăt, mai mult la capitolul curiozități, astăzi construcţia cilindrică de piatră începe încet, încet să scoată capul la lumină. Totul graţie unui grup de puştani, puşi pe fapte mari. „Avem o vorbă din bătrâni”, îşi încep povestea - nu mai veche de un an - pe pagina lor de Facebook, membrii clubului Cavalerii Turnului Înclinat din Ruşi. „Apa trece, pietrele rămân. E vremea să dăm de ştire tuturor despre existenţa Turnului înclinat”, scriu cavalerii, încheind în cel mai pur stil medieval, cu un măgulitor, la adresa vizitatorului de oriunde, „în faţa dumneavoastră, Cavalerii se înclină!”. Încercările cavalerilor, care au montat la intrarea în biserică panouri care conţin informaţii despre turn, sunt însă mult prea timide pentru ca povestea turnului să ajungă la urechile turiştilor.
Cu mici excepţii, porțile bisericii din Ruşi continuă să fie ferecate, puţinii turişti care au auzit de existenţa construcţiei înclinate preferând să nu zăbovească prea mult în zonă. Se mulţumesc doar cu câteva instantanee ale aparatului de fotografiat realizate în goană de la geamul automobilului.
Veche de aproape 600 de ani
Povestea bisericii al cărei turn se înclină în semn de salut parcă spre trecători are şi ea partea ei de culoare şi fascinaţie. „Prima biserică a localității Ruși, construită probabil în secolul XIV, a fost demolată și reconstruită în 1636. Tot atunci a fost fortificată. Zidul simplu ce înconjoară biserica a fost întărit cu mai multe turnuri, dar numai cel al clopotniței a rezistat”, îşi deşartă sacul cu istorisiri despre zidurile impunătoare ale bisericii din Ruşi Bogdan Miră, profesor în localitate.
Tras de limbă de reporterii curioşi ai unei publicaţii locale, profesorul vorbeşte şi despre interiorul lăcaşului de cult. „Altarul datează din 1641, iar orga este de la 1805. Galeria pictată în 1785 de Daniel Knoblauch înfățișează mai mulți sfinți și un scut purtat de doi bărbați purtând costumele tradiționale din sat”, mai adaugă el.
Afectat de alunecările de teren din 1968
Turnul bisericii, vizibil de pe coama de deal, pe colina din dreapta drumului cum vii de la Sibiu, a fost construit în anul 1778 şi a început să se încline spre pământ pe la mijlocul secolului al XIX-lea, din cauza alunecărilor de teren.
A fost consolidat ultima dată în 1968, după alunecări, iar în prezent a ajuns la o înclinație de aproximativ 1,45 m. De-a lungul timpului, ansamblul religios, având în centru biserica fortificată, construit de comunitatea săsească din zonă a fost loc de refugiu pentru sătenii care se adăposteau sub zidurile bisericii în vremuri vitrege de război. Ce a scăpat de sabia şi focul atacatorilor a cunoscut vicisitudini ale naturii dezlănţuite; în 1846 se prăbușește vârful clopotniței. 12 ani mai târziu, lăcaşul este afectat de un cutremur, pentru ca, în 1944 și 1966, turnul să fie lovit de fulgere.
„O minune”, valabilă cel puţin o jumătate de secol
Preotul Klaus Martin Untch, unul dintre cei care se implică alături de clubul Cavalerilor Turnului Înclinat din Ruşi, în promovarea turismului pe aceste meleaguri, spune pe un ton răspicat că „înclinația turnului este mai mare decât cea cea din Pisa. O spun experţii, nu eu”, declară preotul, mândru de monumentul din sat. „Este un turn mai scund decât cel din Pisa, dar are acel farmec”, mai adaugă el, mărturisind şi că teama ca nu cumva preţiosul turn, de acum mândria sutelor de săteni, să se prăbuşească într-o nu tocmai fericită zi, nu-şi găseşte locul printre cei care au studiat construcţia bizară din Ruşi. „Experții spun că nu există niciun pericol cel puțin pentru următoarea jumătate de secol”, îşi asigură el interlocutorii, cei mai mulţi turişti veniţi de la mii de kilometri distanţă pentru a vedea cu ochii lor minunea din „curtea” ruşianilor.
Potenţial, da, promovare, ba!
„Turnul din Ruși este interesant ca obiectiv turistic, însă total ignorat. Are un potențial mare fiind ușor accesibil la șosea, pe una dintre cele mai frecventate rute turistice Sibiu - Mediaș - Sighișoara și poate atrage în special grupurile individuale de turiști, cei care sunt interesați de patrimoniu, de obiective inedite și nu sunt restricționați de un program anume”, a mărturisit, într-un interviu acordat unui post de televiziune, Adela Dadu, unul din cei mai experimentați ghizi internaționali din Sibiu, care face trasee pentru turiștii români și străini în toată Transilvania.
Păstrătoarea cheii, o bătrână
Pentru ca obiectivul să fie inclus pe un traseu turistic trebuie să existe o persoană „cu cheia” care să fie disponibilă să le deschidă turiștilor și chiar să le dea câteva informații. „E un prim pas, un efort minim, dar care, sunt sigură, pe termen lung, va fi răsplătit. Povestea turnului de la Ruși este, de fapt, povestea multor biserici fortificate din județ, peste ușile cărora au fost puse lacăte și nimeni nu vrea să-și ia răspunderea pentru ele. E păcat, pentru că reprezintă un potențial turistic enorm”, a mai punctat ghidul Adela Dadu. Cheia despre care vorbeşte ea se află în grija unei bătrâne, Katherina Banciu-Roth, a cărei casă se înalţă la doar o azvârlitură de băţ distanţă de turla bisericii din Ruși