Implicarea masivă a statului în domeniul creditării şi eforturile pentru dezvoltarea comerţului regional ajută guvernul de la Ankara să depăşească impasul economic actual.
Efectele crizei economice mondiale s-au făcut simţite şi în Turcia, dar nu ca în ţări precum Spania sau Grecia. Situaţia nu a fost una cu totul nouă. În 2001, Turcia s-a confruntat cu o criză profundă, care a adus în colaps numeroase bănci, iar milioane de turci au rămas fără slujbe. Acest lucru a forţat guvernul să ia măsuri drastice, parte a unei strategii complexe de reformă în domeniul financiar- bancar.
În opinia profesorului Gohkan Bacik, de la Universitatea Fatih, tocmai pentru că a trecut deja prin criza lui 2001, de data aceasta Turcia a făcut faţă noii crize mult mai bine decât alte ţări.
„Guvernul a fost foarte strict, de exemplu, în ultima decadă, în Turcia nu a apărut nicio bancă nouă, iar faptul că sectorul bancar a fost şi este foarte solid a ajutat mult ţara să reziste la criza globală”, ne-a declarat Bacik.
Creditare fără riscuri
Gokhan Bacik consideră că la rădăcina răului, a crizei globale, au fost creditele, în special cele ipotecare. Încă un domeniu în care Turcia s-a ferit de probleme. „Guvernul a iniţiat proiecte mari de construcţii de locuinţe (peste 350.000) cu garanţii de la stat într-o proporţie de nu mai puţin de 75%. Astfel, riscurile specifice acestui domeniu nu au fost resimţite de băncile private”, spune Gokhan Bacik.
Cu alte cuvinte, Turcia a apelat la modelul, atât de blamat în alte părţi, de control mai strict din partea statului, iar acum cel mai mare creditor nu este o bancă sau alta, ci statul.
„Modelul avansat de SUA, după declanşarea crizei, fusese deja aplicat, într-o măsură, în Turcia, atât că statul nu a fost nevoit, ca în SUA, să salveze o bancă sau alta, ci s-a erijat în principal creditor”, consideră Bacik.
Un model de succes
Turcia este un model de succes în ce priveşte comerţul regional. În ultimii 8 ani, Turcia a renunţat la regimul greoi de vize cu Siria, Iran, Irak, Georgia, Azerbaidjan şi chiar cu Armenia, în pofida relaţiei politice încă delicate. Numai cu Siria, volumul de schimburi comerciale se ridică la aproximativ 2 miliarde de dolari.
În ultimii ani, fără prea multă publicitate în mass-media, Turcia a început să-şi facă simţită prezenţa şi în Africa.
„Ţineţi cont că criza globală nu s-a resimţit atât de puternic în ţările mai puţin dezvoltate, acolo unde nu există un sistem capitalist sofisticat, aşa că Turcia a compensat, într-o oarecare măsură, ce a pierdut pe marile pieţe, cu ce a câştigat orientându-se spre noile pieţe din Africa şi Orientul Mijlociu”, explică profesorul de la Universitatea Fatih.
Alegerile, o gură de oxigen
Deşi în jurul Turciei lumea fierbea sub impactul crizei, populaţia părea mai degrabă preocupată de treburile interne.
„În 2009, autorităţile au minimalizat efectele crizei globale, toată lumea era preocupată de alegerile locale şi de faptul că ar putea fi jucată cartea crizei în campania electorală. Premierul şi miniştrii economiei şi finanţelor au subliniat însă, iar şi iar, că Turcia face faţă crizei tocmai pentru că măsurile necesare fuseseră deja luate după criza din 2001”, spune Ekrem Guzeldere, analist la European Stability Initiative (ESI).
De la ultima criză, Turcia a trecut prin 6 ani de creştere stabilă în medie de 5% a investiţiilor străine directe şi creşteri de venit din privatizări. În 2009, Turcia a fost lovită de o recesiune de 4,7% din PIB. Dar pentru anul acesta, Banca Mondială prognozează pentru Turcia o creştere de 3,3%. Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, speră însă la mai mult.
„În 2010, ne-am propus o ţintă de creştere de 3,5%”, spune şeful guvernului de la Ankara.
„Redresarea depinde mult şi de măsura în care îşi vor reveni ţările vecine şi UE, pentru că ţara noastră a devenit foarte dependentă de exporturi şi de comerţul cu statele vecine şi cu UE”, este de părere Guzeldere.
„Statul nu a fost nevoit, ca în SUA, să salveze o bancă sau alta, ci s-a erijat în principal creditor, mai ales în domeniul ipotecar.“ GOKHAN BACIK profesor turc