Rusia, mai interesata decat partenerii americani si canadieni pentru realizarea lucrarii al carei cost este estimat la 65 de miliarde de dolari.
Federatia Rusa si-a prezentat ieri proiectul de „prefezabilitate” cu privire la sectiunea care-i revine in mai amplul proiect de realizare a celui mai lung tunel submarin din lume, care ar urma sa uneasca Siberia cu Alaska, pe sub Stramtoarea Bering.
Proiectul girat de Academia de Stiinte a Rusiei urmeaza a fi dezbatut si de celelalte doua parti implicate, Statele Unite si Canada. In forma propusa de Rusia, tunelul va lega Alaska de Rusia via Insulele Diomede, cu iesire prin Peninsula Ciukotsk.
Costul proiectului este estimat la 65 de miliarde de dolari, cea mai mare parte a fondurilor urmand sa fie investite in construirea de cai ferate si oleoducte care sa lege ambele capete ale tunelului.
Spre exemplu, numai in ceea ce priveste transportul feroviar intre regiunile Iakutia (Siberia) si Fort David (Canada) ar fi nevoie de cel putin 5.955 de kilometri de cale ferata, in conditiile in care cele doua amplasamente sunt si singurele noduri de cale ferata mai apropiate de Stramtoarea Bering.
O poarta spre piata americana
Odata realizata, legatura ar deschide pentru Federatia Rusa imensa piata de consum din America de Nord, permitand exploatarea mai agresiva si mai profitabila a resurselor imense din Siberia.
Proiectul rus este deschis si altor adaugiri ulterioare, cum ar fi oleoducte, gazoducte, cabluri electrice si de comunicatii prin fibra optica. Moscova este de departe cea mai nerabdatoare dintre partile implicate in acest proiect, in conditiile in care dorinta de exploatare a zonelor extrem orientale dateaza de pe vremea tarilor.
Viktor Razbeghin, vicepresedintele Directiei de cercetare din Ministerul rus al Economiei, a declarat pentru presa ca „sansele de implementare a proiectului sunt (acum) foarte mari”.
Cine achita nota de plata?
Nu este deocamdata clar cat de dispusi sunt americanii sau canadienii sa dezvolte cu Rusia o relatie de dependenta energetica in stil european, mai ales in conditiile in care Kremlinul este din ce in ce mai agresiv.
De asemenea, nu este clar cat vor fi dispuse sa plateasca tarile, firmele si institutiile care ar urma sa fie implicate, singurul aspect limpede fiind ca nu se poate vorbi despre o initiativa exclusiv privata, nici exclusiv publica.
Este totusi foarte clar ca guvernul rus ar acoperi bucuros o buna parte din costuri, dar nu integral. Pe de alta parte, Moscova continua sa sugereze Americii ca, daca nu se implica in proiect, China reprezinta oricum o alternativa seducatoare pentru Rusia.