Stiu ca suna patetic, dar in urma cu 18 ani, in Timisoara, au murit oameni care isi doreau sa traiasca ziua in care vor merge sa aleaga.
Pe manifestul Frontului Democratic Roman, prima structura organizata a Revolutiei de la Timisoara, la primul punct al listei de revendicari, figura organizarea de alegeri libere. Cei care au pus pe hartie cererile timisorenilor au simtit ca alegerile libere constituie un fundament al democratiei.
Nimic nu s-a schimbat din 1989 pana astazi in privinta democratiei. S-au schimbat insa multe in privinta noastra. Prezenta la vot este tot mai mica si devine nesemnificativa. Exista mai multe explicatii. Unii spun ca nu merg la vot pentru ca sunt dezamagiti de actuala clasa politica.
Iata ca li s-a oferit o varianta de schimbare a clasei politice prin introducerea votului uninominal. Nu s-au dus sa-si spuna punctul de vedere nici la referendum. Sanctiunea pe care acesti oameni cred ca o aplica intregii clase politice este de fapt o sanctiune la adresa democratiei. Clasa politica nu face decat sa se bucure. Mai putine voturi, mai putine priviri atintite asupra politicienilor inseamna conditii mai bune pentru smecherii si hotii. Neparticiparea la vot este departe de a fi un mijloc de a sanctiona clasa politica.
Poate fi lene, poate fi comoditate, poate fi lipsa de informare, poate fi lipsa de implicare, poate fi lipsa de constiinta civica, poate fi orice, numai sanctiune pentru clasa politica nu e. Iar cand acest gest de boicot al unui scrutin este comis de un lider ales al unei comunitati, fapta capata circumstante agravante. Nu exista nicio scuza pentru un timisorean care, pentru o perioada, conduce o institutie din oras si care spune relaxat ca nu se prezinta la referendum pentru ca „nu crede in votul uninominal“. Daca nu crede voteaza impotriva.
Neparticiparea inseamna insa altceva. Exista o multime de destepti care „protesteaza“ prin neparticipare. Pentru toti cei care nu s-au deranjat ieri sa faca doi pasi pana la sectia de votare pentru ca au dorit sa „sanctioneze“ clasa politica am o sigura dorinta. Le doresc sa traiasca, nu 45 de ani, ci doar trei luni de dictatura. Pentru ca lipsa de implicare prin neparticipare la vot ne duce incet si sigur spre dictatura.
Sa isi aminteasca toti acesti „protestatari“, sau cei care nu au apucat sa traiasca acele vremuri sa intrebe si sa citeasca, cum se traieste intr-un regim dictatorial. Cei care stau acasa in ziua votului ar trebui sa se gandeasca la faptul ca pun umarul la instaurarea unui regim nedemocratic. Si cand se vor trezi va fi prea tarziu. Nu-i va mai chema nimeni la vot, nu-i va mai intreba nimeni nimic si vor fi obligati sa taca si sa inghita deciziile unui regim venit la putere prin votul unei minoritati.
Cei care nu cred in votul uninominal, cei care nu cred in liste, cei care nu cred in referendum, cei care nu cred in alegeri libere nu cred de fapt in democratie. Pe toti cei care nu s-au deranjat duminica sa dea o fuga pana la sectia de votare pentru ca n-au avut chef, pentru ca au vrut sa sanctioneze clasa politica, pentru ca au vrut sa se razbune sau sa se dea in spectacol ii rog sa citeasca primul manifest al Revolutiei de la Timisoara, intitulat „A cazut tirania“, lansat in Piata Operei in 20 decembrie, intr-o zi in care majoritatea tacuta a Romaniei se aseza cuminte la coada la ulei. Daca dupa aceasta lectura vor ramane la parerea ca au facut bine ca nu s-au dus la vot eu nu pot decat sa spun „noapte buna democratie“.