Mungiu a primit trofeul Palme d'Or, iar filmul lui Nemescu a castigat sectiunea "Un certain regard".
Romanii au luat crema premiilor la Festivalul de la Cannes. Cu Palme d’Or-ul primit aseara, pentru „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, Cristi Mungiu intra in istoria cinematografiei romanesti ca primul cineast care aduce acasa acest trofeu pentru un lungmetraj.
Alte trei Palme d’Or au fost obtinute pentru scurtmetraje, de Ion Popescu Gopo, cu „Scurta Istorie”, in 1957, Mirel Iliesiu, cu „Cantecele renasterii”, in 1969, si Catalin Mitulescu, cu „Trafic”, in 2004. Mungiu face o mica istorie si in festivalul de pe Croazeta, unde rareori gusturile juriului au coincis cu cele ale criticilor: e prima data in ultimii ani cand favoritul presei ia premiul cel mare.
„Filmul romanesc a fost minunat, toti romanii ar trebui sa se simta extrem de fericiti. Pot sa va spun ca nu am avut multe discutii in privinta lor, decizia a fost aproape unanima”, a declarat laureatul cu Nobel Orhan Pamuk, membru in juriu. Stephen Frears a avut un singur cuvant pentru filmul lui Mungiu: „teriffic!”
O veste buna pentru « regizorii din tarile mici »
La anuntarea premiului, de catre presedintele juriului, Stephen Frears, jurnalistii au aplaudat puternic, la fel ca dupa proiectia filmului, pe 17 mai. Aceeasi reactie a avut-o eleganta sala de la Grand Theatre Lumiere, unde a avut loc ceremonia prezentata de actrita Diane Kruger. Actrita Jane Fonda, invitata special la Cannes pentru un medalion Henry Fonda, i-a inmanat tofeul lui Cristi Mungiu.
„Am senzatia ca e un basm frumos. Anul trecut nu aveam proiect, acum sase luni nu aveam bani si acum sunt pe aceasta scena. Sper ca premiul acesta sa fie o veste buna pentru regizorii mici din tarile mici, ca nu e nevoie sa ai staruri si un buget de milioane ca filmul tau sa ajunga in lumea intreaga”, a spus Mungiu pe scena, extrem de emotionat.
In sala, il asteptau sotia sa, operatorul Oleg Mutu si producatorul Dan Burlac, extrem de fericiti. La conferinta laureatilor de dupa ceremonie, aplauzele au fost la fel de calde. „Sper sa nu fie singura cea mai buna zi a mea, ci sa mai fac filme si sa mai castig. Cred ca e cel mai frumos lucru care I se putea intampla acum cinematografiei romanesti”, a spus Mungiu, raspunzand intrebarilor presei.
Cineastii romani, cuprinsi de entuziam
„Este extraordinar!”, a exclamat criticul Irina Margareta Nistor, care a comentat Gala finala a Festivalului de la Cannes, transmisa in direct de TVR 1. Pe postul national se face auzit si regizorul Corneliu Porumboiu: „Este premiul cel mai important si e extraordinar ca el a revenit unui film romanesc. La ultimele patru editii, Romania a mai castigat premii la Cannes, iar aceasta confirma ca, de cativa ani, cinematografia romaneasca e la cel mai inalt nivel”.
La randul sau, Cristi Puiu crede ca „festivalul de la Cannes are nevoie, din cand in cand, de un suflu proaspat, iar acum acesta a venit din Romania”. Sergiu Nicolaescu s-a aratat, la randu-i, entuziasmat. „E o performanta unica, o mandrie pentru cinematrografia romaneasca, o mare victorie”, a declarat acesta.
A „ridicat stacheta”
Romania a fost anul acesta copilul alintat al Cannes-ului. N-a adus glamour si fast, ci o viziune proaspata in cinema, un acel „ceva” pe care criticii festivalului il asteptau. De filmul „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, al lui Cristi Mungiu, s-a vorbit cu entuziasm pe tot timpul festivalului, desi e stiut ca peliculele proiectate in primele zile ies pe parcurs din atentia presei. Si nu e putin lucru sa fii pus pe acelasi podium, in ochii criticilor, cu fratii Ethan si Joel Coen sau Gus Van Sant, deja laureati cu Palme d’Or.
Criticii si-au dat deja cu parerea sambata, cand Federatia Internationala a Presei Cinematografice i-a oferit lui Cristian Mungiu premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din competitia oficiala. Pentru doua saptamani, Mungiu a ramas revelatia festivalului si favoritul jurnalistilor, carora le-a raspuns in peste 60 de interviuri. Reactia a fost rapida si pe piata de filme de la Cannes: casa de distributie Wild Bunch a vandut deja „4 luni ” in cateva zeci de tari.
Ultima data pe covorul rosu
Sambata, un jurnalist francez isi pregatea deja un articol cu filmul lui Mungiu, convins ca va fi printre laureati, iar un altul, portughez, m-a intrebat daca „toti romanii asteapta Palme d’Or-ul”.
La ceremonia de aseara, a carei amfitrioana a fost actrita germana Diane Krueger, cei 22 de regizori au trecut pentru ultima data pe covor, intr-o imbulzeala generala care i-a bulversat pe bodyguarzii eleganti de la Palatul Festivalurilor. Presa a urmarit evenimentul pe ecranul din sala Debussy, locul unde cu o seara inainte era premiat Cristi Nemescu. Dupa decernarea trofeelor, festivalul a fost inchis oficial cu filmul „The Age of Ignorance”, de Denys Arcand.
„Concurenta a fost grea”
Este pentru prima data cand premiile coincid cu parerile criticilor. Pana acum, premiile anuntate la fastuoasa ceremonie de la final intrau in conflict cu gusturile juriului. „Niciodata nu s-a potrivit ce zic criticii cu ce face juriul. Cand a fost „Farenheit 9/11”„, al lui Michael Moore, nimeni n-a crezut vreodata ca o sa ia Palme d’Or si uite ca l-a luat”, spune Alex Leo Serban, de zece ani fidel Cannes-ului.
„Concurenta a fost grea, insa Mungiu a ridicat de la inceput stacheta foarte sus”, adauga el. Favoritii anuntati cu fast zilele trecute, detinatorii de trofee de la Cannes, au divizat criticii in mai multe tabere, dar n-au primit elogii unanime ca Mungiu. Exceptie fac fratii Joel si Ethan Coen, cu „No country for old man”. „Zodiac” al lui David Fincher a fost fascinant pentru unii, „nimic nou” pentru altii, iar Tarantino, cu „Death Proof”, a revenit cu aceeasi violenta sexy din filmele precedente. Un concurent de temut a fost si „Paranoid Park” al lui Gus Van Sant.
Ce nu se va vedea pe ecrane prea des sunt filmele de „festival”, dragi criticilor, dar nu pe gustul publicului larg. E cazul lui Ulrich Seidl cu „Import Export”, al rusului Andrei Zvyagintsev, cu „The Banishment”, sau Belei Tarr, cu „The Man From London”. Emir Kusturica ar fi luat pentru a treia oara Palme d’Or, asa ca sansele date erau slabe.
Trofeele festivalului de la Cannes
Palme d’Or: Cristi Mungiu, pentru „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” Marele Premiu: Naomi Kawase, pentru „Padurea din Mogari” Premiul Juriului: Marjane Satrapi si Vincent Paronnaud, pentru „Persepolis”, si Carlos Reygadas, pentru „Lumina tacuta” Premiu de interpretare pentru rol masculin: Konstantin Lavronenko, din „Interdictia” Premiu de interpretare pentru rol feminin: Jeon Do-yeon, pentru „Secret Sunshine” Premiul pentru regie: Julian Schnabel, pentru „Scafandrul si fluturele” Premiul pentru cel mai bun scenariu: Fatih Akin pentru „La marginea cerului” Premiul „Cea de-a 60-a aniversare”: Regizorul american Gus Van Sant, pentru filmul „Paranoid Park” Camera d’Or pentru cel mai bun lungmetraj de debut: Etgar Keret si Shira Geffen pentru „Meduzele” Palme d’Or pentru scurtmetraj: Elisa Miller, pentru „Ver Llover”
Laureati
Premii in afara sectiunii principale
Un Certain Regard > „California dreamin’ (nesfarsit)” al lui Cristi Nemescu - Marele Premiu > „Le reve de la nuit d’avant”, al Valeriei Bruni-Tedeschi - premiul special al juriului > „La visite de la fanfare”, in regia lui Eran Kolirin - mentiunea speciala
Quinzaine des Realisateurs > „Control”, in regia lui Anton Corbjin, cu Alexandra Maria Lara in distributie, a luat Premiul Regards Jeunes si Label Europa Cinema, pentru cel mai bun film european > „Garage” de Lenny Abrahamson a primit distinctia „Art et Essai”
Semaine de la Critique > „XXY” de Lucia Puenzo, Marele Premiu > „Madame Tutli-Putli” de Chris Lavis si Maciek Sczerbowski, scurtmetraj - Marele Premiu Canal ·
Premiile FIPRESCI > „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in regia lui Cristian Mungiu > „La visite de la fanfare” al lui Eran Kolirin, din Un Certain Regard > „Elle s’appelle Sabine”, primul lungmetraj al actritei Sandrine Bonnaire
Premiul France-Culture 2007 - cineastul cambodgian Rithy Panh
Lacrimi pentru „California”
Visul lui Cristian Nemescu s-a implinit
Cinematografia romaneasca a sarbatorit sambata seara, la Cannes, o victorie trista: filmul lui Cristi Nemescu, „California Dreamin’” (nesfarsit), a luat Marele Premiu al sectiunii Un Certain Regard. Este, probabil, prima data in istoria festivalului cand trofeul e oferit post-mortem.
O fotografie a cineastului a fost proiectata pe ecranul salii Debussy, iar echipa filmului a urcat pe scena plangand. „Vreau sa risipesc de la inceput orice neintelegere. Filmul romanesc din competitie, „California Dreamin’”, a fost selectat, desi nu a fost terminat niciodata. L-am vazut abia aseara cu totii si, dupa doua ore jumatate de film, toate optiunile noastre anterioare pentru premiu se dusesera.
In stadiul actual, filmul e propunerea de cinema cea mai vie, cea mai frumoasa si ilustreaza, in forma in care este, extraordinarul talent al regizorului”, a spus presedinta juriului, Pascale Ferran.
Premiul a fost inmanat echipei de actori si in special lui Catalin Cristutiu, cel care a realizat montajul si, dupa moartea regizorului, a facut ultimele retusuri.
„Ma simt eliberat acum, pentru ca, nemaiavandu-l pe Cristi langa mine, n-am mai avut un reper foarte clar mult timp. Am crezut ca o sa scap de indoieli cand am montat filmul, dar n-a fost asa. Acum incep sa ma eliberez si sper sa fie un semn ca ce am facut i-a placut si lui Cristi”, a rostit emotionat Cristutiu.
Aplauzele au durat „o eternitate”
„Am fost emotionat de ceremonia de la Cannes. Prima data din cauza incarcaturii emotionale a filmului si apoi, in momentul in care s-au aprins luminile, iar eu si Razvan ne-am ridicat in picioare. Reactia publicului a fost una de-a dreptul impresionanta la adresa filmului si la adresa dragului nostru prieten si coleg Cristian Nemescu”, a declarat si Armand Assante.
„Andrei Boncea, Razvan si cu mine stateam nemiscati, in timp ce aplauzele pareau sa dureze o eternitate. Am fost atat de emotionati de victoria lui Cristi si ne-am amintit ca el trebuia sa fie acolo, alaturi de noi. Un moment extrem de puternic, pe care nu-l voi uita niciodata. Daca mama mea se va simti mai bine saptamana asta, voi veni si la premiera filmului din Bucuresti. Din respect pentru Cristi si pentru acest film exceptional”, a adaugat actorul.
Lacrimi de fericire, lacrimi de tristete
Fericire amestecata cu tristete s-a simtit si pe holul din fata salii Debussy, la Palatul Festivalurilor, unde s-au adunat imediat toti romanii, critici, jurnalisti si cineasti. Maria Dinulescu a coborat covorul rosu plangand, iar Razvan Voiculescu, Armand Assante, scenaristul Tudor Voican si actorul Jamie Elman se imbratisau cu lacrimi in ochi.
„Ce pot sa spun acum. Ca ma bucur foarte mult, ca sunt trist in acelasi timp. La varsta aceea, Cristi avea intuitia lui Pintilie, m-a cucerit profesionalismul lui”, a spus Voiculescu. Jamie Elman, tanarul actor american in rolul lui David, era coplesit de moment.
„Sunt foarte fericit pentru familia lui, pentru parintii lui, pentru comunitatea de film din Romania. E o mostenire frumoasa pe care o lasa Cristi. Cand ma gandesc ca un tanar de 26 de ani a facut filmul asta, si e primul lui film, e foarte impresionant. Sunt onorat ca am jucat in el.” Pe Armand Assante il asaltasera televiziunile straine, ceilalti romani sunau sa raspandeasca vestea.
Laude
„Acest film ar trebui distribuit in toate tarile”
Talentul lui Nemescu a dat peste cap juriul, desi a lasat rece presa de festival. Pentru Pascale Ferran, actrita Jasmine Trinca, scenaristul american Kent Jones si criticul chinez Bian Qin, membri ai juriului, „California Dreamin’” a fost „Le Film”. „Abia dupa ce am vazut toate filmele din competitie, ieri-seara a venit si „Filmul”.
Fiecare dintre noi avea in minte propuneri de premiu, dar „California” a venit foarte puternic. Nu e terminat, dar e cel mai frumos dintre toate. Regizorul era extrem de talentat, de aceea filmul trebuie distribuit in toate tarile. Le-am zis italienilor mei „trebuie sa-l vedeti”„, a declarat pentru EVZ italianca Jasmine Trinca.
Premiul special al juriului i-a revenit Valeriei Bruni-Tedeschi, pentru „Le reve de la nuit d’avant”, iar mentiunea „Coup du coeur du jury” israelianului Eran Kolirin, pentru „La visite de la fanfare”.
Afaceri pe Croazeta
Lautarii Cannes-ului canta romaneste
Muzicantii au cunoscut vedete cat pentru toata viata .
Daca ti se pare ca auzi scripca romaneasca, seara, pe Croazeta, nu te insala simturile. Strainii adunati la Cannes pentru Festivalul de Film organizeaza, in momentele de pauza, adevarate festivaluri de strada, iar lautarii romani participa la petreceri, desi pentru multi dintre ei este vorba de o afacere.
Au fost mai activi in ultima seara de festival, intuind linistea care avea sa urmeze. Este vorba de cei cativa romani, nu putini, care au prins un pont bun pe timp de vara pe Coasta de Azur si canta serile la terasele unde „vin toti miliardarii de pe lumea asta”.
Intr-o statie de autobuz de langa Hotelul Carlton stau de vorba Daniel, Cristi si Nelu, frati si veri, toti din Brasov. Cristi are un acordeon, Nelu e cu tambalul si Daniel cu un telefon „last generation”. „Daca vreau, traiesc mai bine ca francezii astia. Fac cam 1.500-2.000 de euro pe luna, platesc 250 pe chirie, imi ajunge pentru toate. Mananc numa’ la restaurant, ma plimb, nu ca in tara”, zice Cristi dintr-o suflare.
Van Damme i-a dat 10 euro
De cand e aici, Cristi a vazut „de aproape” cam toate vedetele de cinema. „Am dat mana cu ala din „Soldatul Universal”, chiar acu’ cateva zile. L-am vazut si pe Van Damme, acum trei ani. Mi-a dat 10 euro ca i-am cantat. Si Harry Potter e aici, a trecut pe langa mine. Sta la Carlton, unde e 5.000 de euro camera cea mai amarata”.
Nelu cu tambalul n-are ochi pentru vedetele „cu fite”. El e mai vechi pe aici, vine de 11 ani, si i s-a urat de Cannes. „Numar zilele pana plec acasa, nu mai pot. In august am plecat. Ma duc acasa sa-mi fac dantura”, spune el.
Unul dintre lautarii de pe Croazeta ii lasa muti de admiratie pe cei trei. „E unu’, Samu, din Bucuresti, care-i cel mai tare viorist dintre romani, castiga 5.000 pe noapte, dar ii pierde la cazino”, zice Daniel cu tristete. De altfel, el e bine, sanatos, prin Suedia. „Daca voia Samu, cumpara tot Hiltonu’ si Carltonu’ si tot orasul asta. Dar joaca la cazino”.
Tot de 11 ani, alti patru lautari s-au mutat la Cannes, si-au pus nevestele menajere pe ici-colo si o duc binisor. Sunt de-ai casei. „Eu stau de mult aici. Daca vrei iti arat casa mea”, apuca sa spuna unul dintre ei, inainte sa inceapa o sansoneta frantuzeasca - ca le canta strainilor numai de-ale lor - la o terasa de langa Hilton. N-au nume de trupa: „Ne place sa ni se spuna „Gipsy”„.