Chiar dacă au masa mai îmbelşugată şi câştigă un salariu de trei-patru ori mai mare decât în ţară, românii din străinătate nu cântă cu aceeaşi bucurie colinda de sărbătoare.
Nici nu simţi că e Crăciunul, dacă eşti departe de casă. Şi chiar dacă masa e plină, că-ţi permiţi să cumperi acum de toate, chiar dacă şi în Italia calendarul arată tot 25 decembrie, chiar dacă îţi pui un CD cu colinde, fără familie e îngrozitor.“ Pentru Nicoleta M., plecată la muncă în Forli, Italia, împreună cu soţul său, Ionică - la fel ca şi pentru alte câteva milioane de români -, Sărbătorile petrecute departe de casă sunt secate de farmec. Asemenea compatrioţilor săi, care nu ajung în România de Crăciun, se linişteşte Nicoleta M. la gândul că va fi ultima dată când va cânta „Florile dalbe, flori de măr“ pe meleaguri străine. La fel se simte şi de cealaltă parte a baricadei, rudele rămase în ţară. Iar cei mai afectaţi sunt copiii românilor nevoiţi să-şi părăsească ţara pentru a avea un trai decent. „Crăciunul trecut l-am sărbătorit fără băieţelul nostru, Antonio, care are trei ani. Nu pot spune cât de mare a fost tristeţea acelor Sărbători! Anul acesta a dat Dumnezeu să fim cu toţii sub acelaşi brad împodobit“, spune, fericită, femeia. Dor de cozonaci, de pluguşor, de casă Fie că se străduiesc să respecte îndeaproape tradiţiile româneşti sau le combină cu obiceiurile ţării care i-a adoptat, fie că primesc, la pachet, bucate pregătite cu dragoste, ca la mama acasă, şi împodobesc bradul în aşteptarea aceluiaşi Moş, românii plecaţi nu pot simţi pe deplin bucuria Sfântului Crăciun. „Îmi lipseşte armonia de acasă, mi-e dor să văd colindători îmbujoraţi pe uliţele satului, să mănânc colaci şi cozonaci copţi în cuptor de bunica. Îmi lipsesc cei dragi mai mult decât orice“, spune Gabriela Munteanu, „euronavetistă“ cu acte de trei ani, din Forli. Munceşte în „Cizmă“ împreună cu soţul său, Costel, iar fiul lor, Iustin, învaţă la o şcoală italiană. „Anul acesta ajungem în ţară de Crăciun, după trei ani, şi suntem foarte fericiţi“, adaugă românca plecată dintr-un sat vasluian. Şi în Italia, Crăciunul este un prilej de a se reuni familiile, prietenii. Românii care nu-şi permit să plece acasă de Sărbători îşi aduc rudele aici, iar cei care nu au bani nici pentru asta, trimit cadouri şi bani celor rămaşi în ţară. „Se întâlnesc prietenii şi încearcă să petreacă aşa cum o făceau în ţară. Bineînţeles că nu-i la fel, nu-s tradiţiile de acasă, nu auzi pluguşorul la fereastră. Copiii noştri nu călăresc porcul, cum făceam noi, în copilărie, nu mănânci «pomana porcului» şi nu bei ţuică în curtea de la ţară“, spune Iulian Manta, şi el român adoptat de Italia. Crăciunul trecut şi-a adus mama în Italia. Le-a gătit ca acasă: sarmale, caltaboşi, cârnaţi. Anul acesta, va petrece doar alături de soţie şi de prieteni. Românii-americani, îşi etalează portul la biserică Zece ani au trecut de când familia Nanu, din Detroit (Michigan, SUA), n-a întâmpinat „sfânta seară de Crăciun“ acasă, în Ardeal. „Noi suntem aici de 12 ani. Am venit pentru a le crea copiilor noştri o viaţă mai bună şi am reuşit din plin“, spune fosta învăţătoare Paraschiva Nanu, Pia, pentru prieteni. Pia (57 de ani) şi Ioan Nanu (57 de ani) au doi copii, Andrei (31 de ani) şi Andreea (28 de ani), căsătoriţi, la rândul lor, cu alţi fii de români stabiliţi în SUA. Doamna Pia iubeşte tradiţiile româneşti şi nu-i dată în care, venită în vizită la mama rămasă la Stremţ, judeţul Alba, să nu ia în State vreun rând de straie româneşti, brânză cum numai ardelenii ştiu să facă sau o bucată zdravănă de slană, cum îi place soţului, Ioan (John, în SUA). „Normal că aici nu poate avea farmecul de acasă, nu mai vezi colindători pe drum în ziua de Ajun, mergând din casă-n casă. Aici, «colindătorii» români se deplasează cu maşinile din cauza distanţelor destul de mari“, spune Pia.
Crăciunul pe tărâm american este mult mai comercial decât în ţară, dar pentru comunitatea română din Detroit a rămas o sărbătoare foarte aproape de suflet. „Înainte de Crăciun, mergem la ferme, unde se taie porci şi se fac bucate ca acasă. De Crăciun, ne ducem la biserică, îmbrăcaţi în costume populare. Mergem şi la colindat, dar numai la prieteni, iar pe masă punem numai şi numai bucate tradiţionale“, adaugă Pia Nanu. Pentru că Sărbătorile sunt prilej de demonstrat că „identitatea noastră de români nu se schimbă, chiar dacă avem paşapoarte americane“. PĂREREA SOCIOLOGULUI „Crăciunul românesc nu poate fi înlocuit“ „Cu siguranţă, bucuria Sărbătorilor nu e trăită ca acasă, Crăciunul peste hotare nu poate avea acelaşi farmec ca în ţara natală. Dar marile Sărbă tori nu-şi pierd din importanţă atâta vreme cât comunităţile de români există şi trăiesc româneşte, la Paris, la Madrid sau în altă parte“, crede sociologul Marius Pieleanu. Românii „de dincolo“ duc dorul specificului naţional, chiar dacă unii recunosc cu uşurinţă, iar alţii, pentru a trece mai uşor peste asta, se alină cu gândul că, atunci când vor avea bani cât să trăiască decent, vor reveni acasă. „Sunt rupţi de teritoriu, de mediul social, le lipsesc colindele, sorcova. Dar, cel mai mult, familia. Spiritul Crăciunului românesc nu poate fi acelaşi câtă vreme nu eşti alături de cei dragi. Or, atâta timp cât mulţi sunt departe de copii, soţi, părinţi, bucuria Naşterii Domnului nu poate fi deplină“, adaugă Pieleanu. SCHIMB DE SĂRBĂTOARE Dus - sarmale, şorici şi caltaboş, întors - dulciuri, jucării şi euro În traista de rafie, o mamă de român plecat să câştige bani peste hotare a rânduit pachete-pacheţele, caltaboşi, cârnaţi, carne fragedă şi şorici de la porcul proaspăt tăiat, sarmale în frunză de viţă sau în foi de varză, împănate cu afumătură, cozonaci cu nucă şi mac, de mii de ori mai gustoşi decât italienescul panetone. Mii de kilometri fac pe drum bucatele gătite cu dragoste, trimise de mamă în Spania, Italia sau în alte ţări în care şi-au găsit de lucru copiii. Iar firmele de transport, care percep doi euro pentru un kilogram de bucate tradiţionale, abia mai fac faţă comenzilor. „Cine nu primeşte de-acasă, poate cumpăra din magazinele de aici. Se găsesc în Italia tot felul de preparate româneşti, de la şuncă afumată, chişcă, cârnaţi de porc şi şorici până la murături şi gogoşari. Zilele acestea, de exemplu, românii din Forli cumpără varză murată ca să facă sarmale de Crăciun. Varza italienilor nu e aşa bună de înfăşurat sărmăluţele româneşti“, spune Nicoleta M., care va pune pe masă, de Sărbători, şi bucate tradiţionale, ca acasă, dar şi specialităţi made in Italia, pentru prietenii din Peninsulă. Camioane cu dulciuri şi dragoste La rândul lor, destinatarii pachetelor cu slănină şi caltaboş umplu autocarele şi camioanele firmelor de transport internaţional cu mii de colete cu dulciuri, cafea, jucării, parfumuri, haine şi felicitări pentru cei dragi rămaşi acasă.
Românii care muncesc în Italia sau în Spania au trimis, numai prin poştă, cu 30% mai multe pachete decât anul trecut. Cele mai multe colete trimise de „stranieri“ se opresc în satele şi oraşele din Ardeal şi Moldova, de unde au plecat la muncă cei mai mulţi compatrioţi. „Cadouri, bani şi multă dragoste trimit acasă şi românii din Italia. Copiilor le sunt destinate mare parte din daruri, părinţii încercând să-şi compenseze, pe cât posibil, absenţa“, spune Iulian Manta. „Venim să tăiem porcul“ După încă un an de muncă şi economie, o parte dintre familiile de români care lucrează în străinătate îşi permite să vină în ţară pentru a petrece Sărbătorile de Iarnă. În această perioadă, prin punctele de frontieră - în special prin Vama Nădlac - trec, încărcaţi cu bunătăţi occidentale, zeci de mii de „euronavetişti“. „Venim să ne vizităm prietenii, rudele, să ne bucurăm din plin de tradiţii. Tăiem porcul şi bem ţuică fiartă în curte, la ţară. Apoi vom pleca din nou la muncă şi vom reveni la Paşte“, spune Costel, un român stabilit de cinci ani în Italia. Ca să vină acasă de Crăciun sau de Revelion, românii trebuie să scoată din buzunar cel puţin 1.000 de euro - pentru transport, daruri şi cheltuielile din ţară. Potrivit estimărilor Băncii Naţionale, cei de peste hotare vor aduce în ţară anul acesta, în perioada Sărbătorilor de Iarnă, aproximativ un miliard de euro. Valul de „euronavetişti“ va face cale întoarsă spre Italia, Spania, Franţa, Grecia sau Marea Britanie imediat după Bobotează, în 2008.