Trei ani de criză nu au fost de ajuns. Ce mai urmează?

După criza băncilor, urmează cea a statelor care au preluat problemele instituţiilor financiare private.

S-au împlinit trei ani de la falimentul Lehman Brothers, considerat momentul când a început criza, iar economia globală pare a se îndrepta spre o nouă recesiune. Pe 15 septembrie 2008, când se anunţa falimentul gigantului financiar american, era greu de anticipat ce va urma. Nici guvernul american, care a hotărât că banca poate fi lăsată să cadă, nu a anticipat consecinţele acestui faliment. Banca avea active de 639 milarde de dolari şi datorii de 619 miliarde. Era a patra bancă de investiţii ca mărime din SUA. Când falimentul a fost anunţat, valoarea acesteia s-a redus cu 46%. Mulţi au pus sub semnul întrebării decizia oficialilor americani de a lăsa Lehman să cadă, în condiţiile în care, în martie 2008, oferiseră un sprijin tacit pentru achiziţia Bear Stearns de către JP Morgan Chase. Lehman era doar ultima picătură a unei economii mondiale construite pe baze nesănătoase. A fost suficient ca pieţele să se destabilizeze, funcţionarea liniilor de credit să fie distorsionată, ca instituţiile financiare să-şi dezvăluie adevărata faţă a bilanţurilor. Firme gigant au căzut pradă achiziţiilor sau falimentului, în întreaga lume. Cineva trebuia să facă ceva. La doar câteva zile după falimentul Lehman, Henry Paulson, secretarul de atunci al Trezoreriei americane, a anunţat că va cumpăra cu 700 de miliarde de dolari participaţii în băncile cu probleme. Planul a avut replici în principalele state din Europa, care sufereau, la rândul lor. Dinspre privat spre public Intervenţia autorităţilor a marcat schimbarea centrului de greutate al crizei dinspre sectorul privat spre cel public. Datoriile guvernelor au început să crească, iar economiile au fost prea slăbite ca să echilibreze deficitele. Această situaţie ne-a adus, acum, după trei ani, în pragul unei noi crize, mai greu de rezolvat. "În 2007-2008, am avut o criză a datoriilor care a trecut din sectorul privat în sectorul public", a spus Claudiu Cazacu, analist-şef pieţe financiare la X Trade-Brokers. SUA, Grecia, Portugalia, Spania şi multe alte state suferă acum de o criză a datoriilor publice. Cum stă România… "Cred că acum stăm mult mai bine decât în 2008", spune Claudiu Cazacu. Deficitul bugetar a scăzut mult, iar anul viitor ar putea atinge chiar 3,5-3,6% din PIB, ceea ce este rezonabil, a spus analistul. Economistul Bogdan Baltazar este şi el de părere că România este mai bine pregătită decât era înainte de 2008 pentru a înfrunta noile probleme. "Ar fi fost bine dacă aveam şi ceva bani puşi de-o parte, dar, din păcate, această rezervă nu există. Însă, din fericire, avem acordul cu FMI, de 5 miliarde de euro, la care putem apela", a spus Cazacu. Conexiunile puternice dintre economia noastră şi cea europeană nu vor mai permite însă, cel mai probabil, ca economia să atingă la anul rezultatul scontat. Cazacu este de părere că avansul de 3,5-3,9% anticipat de guvernanţi va fi mai degrabă unul de 2,5%. Dacă, însă, vom încuraja investiţiile publice, atunci am putea vedea o creştere mai mare. ...şi restul lumii Ca un făcut, noua criză ne-a prins în preajma unui an electoral. Pentru Germania, SUA şi Franţa, 2012 este an de alegeri, ceea ce mută multe din deciziile care ar fi trebuit să fie luate în scopul redresării economice, în zona politicului. În Germania populaţia nu acceptă unele soluţii de ajutor pentru Grecia, iar atunci cancelarul Angela Merkel li se opune, iar în SUA problema datoriei publice e motiv de ceartă între democraţi şi republicani, în scopul atragerii de capital politic. În opinia lui Cazacu, la finalul crizei, se va contura o nouă ordine economică mondială, iar unele state, precum Grecia, ar putea fi nevoită să renunţe la o parte din suveranitatea financiară. 639 de miliarde de dolari erau activele Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii din Statele Unite ale Americii din punct de vedere al mărimii, acum trei ani BANI PENTRU SALVARE China, noua putere economică mondială Criza a conturat noi puteri economice care ar putea prelua în curând supremaţia la nivel global. E vorba de ţări care au continuat să crească puternic chiar şi în ultimii ani, cea mai importantă dintre ele fiind China, ţară care a cunoscut o creştere economică de-a dreptul spectaculoasă, şi care, în plină criză a datoriilor publice, are un excedent consistent. "În viitor, vom vedea o mutare a centrului de putere dinspre Statele Unite ale Americii în China. Acesta este trendul actual", a spus Claudiu Cazacu, analist-şef pieţe financiare în cadrul brokerului Xtrade Brokers. Trec din SUA în Europa SUA pregăteşte un nou plan financiar prin care să vină în sprijinul economiei. "Dacă dolarul va fi multiplicat în exces, rămâne de văzut care va fi soluţia pentru China, care are economii în dolari", a mai spus Cazacu. În opinia acestuia, chinezii încearcă să-şi diminueze expunerea pe piaţa Statelor Unite ale Americii şi sunt mai degrabă interesaţi de evoluţia zonei euro, care încă "nu a dat drumul la tiparniţa de bani". China are nevoie de o alternativă puternică la dolar pentru a-şi plasa resursele, a mai spus analistul. Planurile Chinei sunt de a găsi însă un plasament sigur şi pe termen lung. Asiaticii nu par dispuşi să investească într-o zonă care săşi susţină creşterea doar din banii livraţi de ei. Tocmai de aceea, oficialii chinezi vor ca zona euro să-şi rezolve singură problemele. În ultimii ani, China a investit masiv atât în Europa, cât şi în Africa. Investiţiile din Europa au vizat în special compania importante, cum este producătorul auto Volvo. Iar premierul chinez Wen Jiabao a declarat, recent, că ţara sa "va continua să-şi mărească investiţiile în Europa". CRONOLOGIE Cum s-au derulat evenimentele în 2008, anul de început al crizei Februarie 2008. Marea Britanie anunţă naţionalizarea temporară a băncii Northern Rock. Banca americană Bear Stearns este cumparată de concurentul său, JP Morgan Chase, cu 240 milioane dolari

• Iulie 2008. Un şir de bănci cunoscute din SUA intră în colaps sau sunt în pragul falimentului: Indy- Mac, Fannie Mae, Freddie Mac. Unele dintre ele beneficiază de sprijinul statului.
• 15 septembrie 2008. Lehman Brothers îşi anunţă oficial falimentul. Bank of America preia Merrill Lynch pentru numai 50 miliarde de dolari.
• 16 septembrie 2008. Banca centrală americană, Federal Reserve (Fed), acordă un pachet financiar de 85 miliarde de dolari pentru salvarea de la faliment a celui mai mare asigurător american, AIG.
• 25 septembrie 2008. Are loc cel mai mare faliment al unei bănci americane. Washington Mutual, cu active în domeniul creditelor imobiliare de peste 300 miliarde de dolari, este închisă de autorităţi şi vânduta către JP Morgan Chase.
• 28 septembrie 2008. Criza creditelor subprime trece Oceanul. Gigantul financiar european Fortis este naţionalizat parţial de către Olanda, Belgia şi Luxemburg. Autorităţile americane anunţă un pachet de intervenţie de 700 de miliarde de dolari, cu care Trezoreria americană să poată răscumpăra creditele neperformante ale băncilor care se confruntă cu dificultăţi.
• 29 septembrie 2008. Banca Wachovia, a patra după mărime din Statele Unite, este cumpărată de rivalul Citigroup, pentru a evita falimentul.
• 6 octombrie 2008. Germania anunţă o intervenţie de 50 de miliarde de euro pentru salvarea băncii Hypo Real Estate. Fed aprobă achiziţia unui sfert din acţiunile băncii de investiţii Morgan Stanley de către japonezii de la Mitsubishi UFJ.
• 20 octombrie 2008. Guvernul olandeză anunţă alocarea sumei de 10 miliarde de euro pentru salvarea ING Group.
• 21 octombrie 2008. Banca bavareză BayernLB cere un ajutor de la stat în valoare de 5,4 miliarde de euro. 3 noiembrie 2008. Guvernul Portugaliei anunţă naţionalizarea băncii BPN.
• 26 noiembrie 2008. Comisia Europeană propune un plan de susţinere a economiilor statelor membre în valoare de 200 miliarde de euro.

SCĂDERE Miercuri, leul a atins minimul anual faţă de euro, iar ieri a depăşit acest "record", ca efect al crizei din zona euro Nimic din starea actuală a economiei româneşti nu justifică deprecierea puternică a leului din ultimele zile, susţin analiştii financiari. Dimpotrivă, ratingul ţării a fost crescut recent de către agenţia Fitch şi moneda ar fi trebuit să fie puternică. Resimţim, însă, din plin, incertitudinile din zona euro. "Leul s-a depreciat, oricum, mai puţin decât celelalte valute din zonă în raport cu euro, acestea pierzând în jur de 1%, ieri", ne-a declarat dealerul unei bănci comerciale. Moneda poloneză s-a depreciat mai mult În Europa Centrală şi de Est, zlotul polonez a suferit, de exemplu, o depreciere mai puternică. Deşi economia poloneză este recunoscută pentru com portamentul exemplar din criză, Lucian Anghel, economistul şef al Băncii Comerciale Române, spune totuşi că există motive pentru ca investitorii să penalizeze zlotul. "Toată lumea s-a uitat la creşterea economică spectaculoasă a ţării, dar să nu uităm că polonezii au şi un deficit bugetar destul de mare", a spus economistul şef al BCR. Potrivit dealerului citat mai sus, ieri, mulţi jucători din piaţă şi-au închis poziţiile pe leu la un nivel sub 4,3 lei/euro, deoarece acesta este considerat un prag la care Banca Naţională (BNR) ar putea interveni în sprijinul monedei naţionale. Cât mai scade moneda? Lucian Anghel spune că este greu de prevăzut ce se va întâmpla zilele viitoare cu moneda naţională: "Însă, ca să prevenim deprecieri acute, trebuie să încercăm să fim perfecţi. Orice declaraţie politică ruptă din context poate duce la penalizarea drastică a monedei". Totul depinde de evoluţia problemelor de la nivel internaţional. "Dacă îngrijorările privind zona euro se vor accentua, nu excludem posibilitatea să vedem cursul depăşind nivelul psihologic de 4,3 lei/euro, în această săptămână", spun analiştii ING Bank România. Leul este supus unui regim de fluctuaţie controlată, ceea ce înseamnă că banca centrală intervine în piaţă pentru a regla cursul şi pentru a preveni fluctuaţiile puternice ale acestuia, pentru a menţine stabilitatea financiară. Ce alege BNR: să apere cursul sau să stimuleze exporturile? Principalul obiectiv al băncii centrale este atingerea ţintei de inflaţie. Cum presiunile inflaţioniste au scăzut în ultimul timp, unii analişti sunt de părere că BNR ar putea lăsa leul să se deprecieze chiar la niveluri mai ridicate de 4,3 lei/euro, iar un curs de 4,35 - 4,4 lei/euro nu ar trebui să ne surprindă zilele viitoare. De altfel, deprecierea leului a fost unul din factorii care au ajutat economia locală să iasă mai repede din criză, ajutând exporturile. INCERTITUDINE Vine al doilea val al crizei? Bursele scad, oamenii încep, din nou, să nu mai aibă încredere în bănci, iar liderii statelor spun la unison: "Nu vă îngrijoraţi. Totul va fi bine". Acest lucru ne reaminteşte de ce se întâmpla acum trei ani. Similitudinea dintre scenariul 2008 şi cel din 2011 au făcut presa să se întrebe dacă nu cumva vine un al doilea val de criză. În situaţia în care economia SUA nu-şi revine, iar zona euro nu-şi rezolvă problemele, este foarte posibil să trecem printr-o recesiune mai puternică decât a fost cea din primul val. Potrivit publicaţiei franceze L'Express, temerile actuale sunt generate, la fel ca în 2008, de certitudini zdruncinate. Cine ar fi crezut, înainte de 2008, că o bancă precum Lehman Brothers ar putea deveni falimentară? Astăzi, situaţia pare chiar mai gravă. Nu creditele ipotecare sunt cele care fac pieţele să se teamă de ce e mai rău, ci statele în sine, în special Grecia, sunt cele care generează un sentiment de panică. APROAPE DE FALIMENT Grecia, călcâiul lui Ahile al europenilor Astăzi are loc o întâlnire între miniştrii de finanţe ai statelor din zona euro, la care va lua parte şi Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, şi care ar putea fi vitală pentru Grecia. Deşi miniştrii de finanţe au întâlniri regulate, prezenţa lui Geithner dă un caracter extraordinar reuniunii, aşa încât analiştii financiari sunt de părere că, în urma întrevederii, ar putea fi anunţate soluţii radicale. NEMULŢUMIŢI. Protestele sunt la ordinea zilei în statul elen, care încearcă să impună măsuri de austeritate FOTO: REUTERS În opinia lor, două sunt temele care ar putea fi discutate: cedarea, de către Grecia, a unei părţi din autonomia fiscală şi problema eurobondurilor, adică acele obligaţiuni garantate de toate statele din zona euro care ar putea oferi acces ţărilor cu probleme din acest perimetru la finanţări cu costuri mai mici. Germania este principalul oponent la această din urmă propunere, deşi Comisia Europeană o susţine. "Ideea eurobondurilor este complet greşită", a declarat, ieri, cancelarul german Angela Merkel. "Cred că, în cele din urmă, Germania va accepta soluţia eurobondurilor. Nu cred că mai este timp pentru a găsi alte soluţii", a spus, pentru EVZ, analistul economic Bogdan Baltazar. Too small to fail Deşi reprezintă doar câteva procente din economia zonei euro, Grecia este călcâiul lui Ahile al europenilor. Ţara pare definită de o parafrază a celebrei sintagme care ar suna astfel "too small to fail" ("prea mic pentru a se prăbuşi", sintagma originală fiind "too big to fail", adică "prea mare pentru a se prăbuşi"). Cu o datorie publică de 160% din PIB şi adâncită în recesiune, Grecia nu mai are nicio şansă să-şi plătească vreodată toate creditele. Ieşirea ţării din zona euro nu este o opţiune, spune Angela Merkel. Excluderea sa ar avea, cel mai probabil, un efect de contagiune şi ar fi contaminate alte ţări mult mai "cu greutate", cum ar fi Italia şi Spania, pentru care pieţele financiare s-ar putea închide brusc la semnalul dat de statul elen. Chiar dacă Greciei i s-ar pune la dispoziţie eurobondurile, problema nu ar fi rezolvată, spun însă mulţi analişti, pentru că economia sa disfuncţională şi ţara ar produce în continuare datorii. Din ce în ce mai multe voci sunt de părere că statul va trebui să cedeze, în final, o parte din autonomia fiscală. "A cedat deja destul şi va mai ceda", spune Baltazar. "Cred că, în cele din urmă, Germania va accepta soluţia eurobondurilor. Nu cred că mai este timp pentru alte soluţii." BOGDAN BALTAZAR, analist financiar Citiţi şi:

• Deutsche Welle: Europa în pericol?
• Cu cât va creşte economia UE în 2011. VEZI previziunile venite de la Bruxelles
• Polonia avertizează: război în Europa, în următorii 10 ani, dacă zona euro se prăbuşeşte
• Criza datoriei: Autopsia unei crize care poate distruge Zona Euro