Trei foşti miniştri de externe români explică pentru EVZ semnificaţiile documentului privind regimul frontierei semnat de Bucureşti şi Chişinău.
Tratatul moldo-român privind regimul frontierei "nu are o semnificaţie politică majoră, cu atât mai puţin istorică", el va avea "un impact tehnic", ce va facilita încheierea altor acorduri bilaterale şi, din perspectiva Bucureştiului, "este un document ce asigură un pas suplimentar în privinţa integrării în Spaţiul Schengen", spune fostul ministru de externe Cristian Diaconescu.
Mult-discutatul document a fost semnat luni, la Bucureşti, de premierul moldovean Vlad Filat şi de ministrul de externe român Teodor Baconschi, după ani de negocieri şi tensiuni create de acuzaţiile fostei guvernări de la Chişinău privind intenţiile unioniste ale României.
Pretenţiile innacceptabile ale lui Voronin
Şef al diplomaţiei din 2008 până în 2009, Diaconescu explică de ce nu a fost semnat până acum tratatul. "Voronin (Vladimir, fostul preşedinte comunist moldovean - n.r.) încerca să introducă în document o serie de afirmaţii de natură politică ce excedau cadrul unui acord privind reglementarea frontierei şi aveau conotaţii de natură istorică absolut inacceptabile şi fără niciun sens, evaluări privind situaţii din trecut, aşa cum erau văzute de fosta guvernare moldoveană", spune fostul ministru.
"Noi am avut în vedere reglementarea pe baze juridice a frontierei României, dar şi a UE, şi a NATO la est. Nu am dorit să transformăm tratatul într-o reglare de conturi privind trecutul, am dorit un document de parteneriat european şi cred că în acest moment s-a reuşit", adaugă el. Vestea privind semnarea tratatului negociat de atâţia ani de Bucureşti şi Chişinău nu a venit de la vreuna din cele două capitale, ci de la preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, aflat luni la Bucureşti la Summitul Dunării. "Vedeam necesar şi natural ca mai întâi partea română şi cea moldoveană să anunţe acest document", spune Cristian Diaconescu.
Tratatul nu priveşte recunoaşterea frontierei
Adrian Severin, ministru de externe în perioada 1996-1997, în prezent vicepreşedinte al grupului socialist din Parlamentul European, subliniază că "din punct de vedere psiho-politic, semnificaţia semnării documentului este mare". "Foarte mulţi au legat în mod abuziv de semnarea sau nesemnarea acestui contract recunoaşterea, respectiv nerecunoaşterea statalităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Ori problema recunoaşterii statalităţii este una rezolvată de mult, din momentul în care Republica Moldova, fostă republică sovietică, şi-a proclamat independenţa. Recunoaşterea statului s-a făcut evident în frontierele moştenite de la URSS", explică Severin.
"Faptul că s-a ataşat o asemenea semnificaţie acestui tratat face ca, prin semnarea lui, cei care au încercat să învenineze relaţiile bilaterale acuzând România de intenţii iredentiste să fie lipsiţi de argumente", spune Severin, care crede că semnarea documentului va ajuta forţele proeuropene de la Chişinău în contextul alegerilor din 28 noiembrie.
În 2009, preşedintele Traian Băsescu refuza semnarea unui tratat de frontieră care "să consfinţească pactul Ribbentrop- Molotov". Severin crede însă că discuţia privind pactul Ribbentrop- Molotov e lipsită de fundament.
"Mulţi au vorbit despre frontieră ca fiind cea stabilită în siajul pactului Ribbentrop-Molotov. Tratatul nu priveşte strict recunoaşterea vreunei frontiere, ci doar administrarea frontierei deja recunoscute", explică europarlamentarul român. "Chiar şi aşa, frontiera nu e creată în virtutea pactului, e o frontieră ce a fost stabilită prin tratatul de pace de la Paris şi reconfirmată printr-o serie de instrumente juridice internaţionale, culminând cu actul de la Helsinki", adaugă el. Nu sunt motive de insatisfacţie la Moscova Severin crede că, "în principiu nu sunt motive de insatisfacţie nici la Moscova", cu privire la semnarea documentului şi că acest pas ar putea ajuta în reglementarea conflictului transnistrean. "Cu cât există mai puţinte temeri în legătură cu ameninţările externe la adresa Republicii Moldova cu atât mai mult există şanse ca problemele constituţionale interne să fie rezolvate", spune europarlamentarul. "Până la urmă eu cred şi sper că şi relaţiile Rusiei cu SUA şi UE se îmbunătăţesc, Rusia nu poate decât să-şi dorească rezolvarea tuturor conflictelor îngheţate de pe teritoriul fostei URSS, adaugă Severin.
Sensibilităţi româneşti, semnale europene
Vorbind despre conţinutul tratatului, care indică documentele prin care a fost stabilit anterior traseul frontierei, istoricul Adrian Cioroianu, ministru de externe în perioada 2007-2008, spune că "în subtext se face referire şi la documentul din 1947, care la rândul lui consfinţea o situaţie de fapt din 1940, din păcate".
În vreme ce observă sensibilitatea României privind semnarea tratatului, Cioroianu atrage atenţia asupra semnalelor trimise de Germania care s-a arătat interesată de parafarea documentului. "Exista o confuzie în UE privind relaţia Bucureşti-Chişinău, în privinţa tratatului, a numărului de cetăţenii acordate, confuzie întreţinută şi de Voronin. Cred că tratatul poate împrăştia confuzia", spune Cioroianu. El subliniază că Bucureştiul a preferat să semneze acest Tratat cu un guvern moldovean european. "Nu văd de ce nu am spune-o. Pentru România nu era indiferent cu cine semnează acest Tratat, cine este de partea cealaltă. Preferăm la Chişinău o echipă care merge pe direcţia europeană", spune Cioroianu. Istoricul are o explicaţie şi pentru faptul că preşedintele Comisiei Europene a fost cel care a anunţat primul semnarea Tratatului. "Sunt sensibilităţi pe care şi noi şi guvernul de la Chişinău am vrut să le menajăm şi cred că acesta este motivul pentru care acest anunţ a fost făcut de Barroso", spune el. "Faptul că a anunţul a fost făcut de o instituţie europeană, de un omul care o reprezintă, nu face decât să sublinieze mesajul nostru pe care vrem să îl transmitem UE precum şi guvernului şi electoratului de la Chişinău", adaugă Cioroianu.