În cartea ”S.R.S.: “naşul” presei din România în dialog cu Dan Andronic şi Alice Barbu: 49 de ani de presă printre securişti, disidenţi, politicieni, miliardari şi câţiva idealişti” regăsim un capitol foarte interesant. Acolo, Sorin Roșca Stănescu povestește cum l-a debutat, ca poet, pe teribilul pamfletar și om politic de mai târziu, Corneliu Vadim Tudor.
Poezie patriotică de bună calitate
” Am fost colegi de liceu. Eu conduceam cenaclul literar al liceului (Sava -n.n.) și l-am debutat pe Corneliu Vadim Tudor. Scria poezii cam în felul următor, citez: „Femeia și bărbatul, două târfe/O javră obosită și-un cățel”. Dar în același timp, începuse să facă și poezie patriotică de bună calitate. Eu, în felul meu, eram o vedetă. Debutasem în 1966, în revista Luceafărul, și avusesem o cronică semnată de Zoe Dumitrescu Bușulenga. L-am luat pe Corneliu Vadim Tudor cu mine și împreună am recitat poezii la Radio România Culturală. Mi s-a părut și nu m-am înșelat, că are un talent deosebit”, dezvăluie jurnalistul în lucrarea citată mai sus.
Debut cu scrum
E adevărat, nu scria Zoe Dumitrescu Bușulenga cronici pentru te miri cine. Probabil, pe atunci, SRS era mai mult poet și mai puțin gazetar. Dar, povestea continuă fabulos: ”Dar să vezi cum l-am debutat în cenaclul Liceului Sava. Printr-o înțelegere tacită, aveam voie să fumăm în cenaclu (literar – n.n.). Corneliu Vadim Tudor nu era fumător. Când a venit să-și recite poeziile, îl pusesem în capul mesei. Se răsese în cap. Era ușor transpirat. Nu exista aer condiționat. A luat o scrumieră de pe masă și și-a turnat tot scrumul în cap. Zoaiele îi curgeau pe față, iar în aceste condiții și-a recitat versurile”.
Era iubibil
Roșca Stănescu mai mărturisește că l-a admirat, în epocă pe Vadim Tudor, cu toate extravaganțele lui.
”Da. În ciuda unor extravaganțe, l-am admirat foarte mult pentru modul în care încerca să se cultive, să devină un intelectual. Eu aveam o bibliotecă foarte bogată și stăteam aproape de liceu. După școală aproape zilnic venea la mine. Mama ne dădea să mâncăm. Mereu îmi cerea câte o carte și mă întreba dacă poate să o împrumute și să-și sublinieze anumite pasaje că așa le memorează mai ușor. Am fost de acord. L-am suspectat că minte. După o perioadă, i-am luat cărțile pe care i le împrumutasem și l-am sondat să văd dacă chiar așa stăteau lu[1]crurile. Nu mă mințea. Știa pe de rost pasajele”, rememorează gazetarul.
”Pentru această memorie fabuloasă și pentru faptul că citea foarte mult, l-am admirat. Și pentru ambiție. Și pentru că, în felul lui, avea umor. În plus, încă de pe atunci, avea un discurs captivant (…) însă, era narcisist. Se privea foarte mult, la propriu, nu numai la figurat, în oglindă. Se admira foarte mult pe el însuși. Până când, mai în glumă, mai în serios, l-am pedepsit”, mai spune SRS.
Pedeapsă pentru narcisist
”Mai întâi, i-am spus că se uită cruciș. După aceea, am vorbit cu cercul nostru de colegi, inclusiv cu Corina Chiriac, și i-am convins pe toți să șușotească în jurul lui Corneliu Vadim Tudor că se uită cruciș. L-am complexat. A început să se uite din ce în ce mai insistent în oglindă, să vadă dacă este adevărat că se uită cruciș. Până la urmă, a început să se uite cruciș. Când mama a aflat ce am făcut, mi-a dat două perechi de palme. Și a pus capăt tragi-comediei.(…) Mă enerva că se uita încontinuu în oglindă, că își aranja meticulos firele de păr. Toate aceste gesturi mă deranjau la un bărbat”, a subliniat Sorin Roșca Stănescu.