Economia din regiunea separatistă transnistreană a trecut prin fluctuații semnificative în ultimii ani, reflectând diferitele faze ale dezvoltării sale economice și impactul factorilor externi.
În 1999, salariul mediu în Republica Moldova (malul drept al Nistrului) era de 305 lei, în timp ce în Transnistria (malul stâng) era de 715 lei. Această diferență s-a menținut până în 2016, când criza valutară și alte fenomene negative au afectat grav economia transnistreană. Acest an a marcat sfârșitul "poveștii de succes" economice a regiunii, iar în 2023, salariul mediu în Moldova a crescut la 12450 de lei, comparativ cu 7000 de lei în Transnistria, ceea ce reprezintă o discrepanță salarială de 60%.
Pensiile au avut și ele un traseu asemănător. În 1998/1999, pensia medie în Moldova era de 85 de lei, în timp ce în Transnistria era de 263 de lei. După 2010, pensiile în Moldova au crescut stabil, dar în Transnistria, menținerea artificială a cursului de schimb a dus la pensii relativ mai mari. În 2016, pensia medie în Republica Moldova era de 1300 de lei, comparativ cu 2490 de lei în Transnistria. Totuși, până în 2018, această discrepanță s-a redus, iar în 2023, pensia medie în Moldova este estimată la 3197 de lei, în timp ce în Transnistria a scăzut la 1806 lei, indicând o creștere a discrepanței în ceea ce privește pensiile. Sistemul de sănătate este mult mai bun în afara Transnistriei.
Inflația în Transnistria a fost atât de mare în anii '90 încât a necesitat două denominalizări ale monedei. Comparativ, în Moldova, trecerea de la rubla sovietică la leul moldovenesc a fost mai puțin dramatică. După stabilizarea economică post-2000, prețurile au crescut în ambele regiuni, dar într-un ritm diferit: de 6 ori în Moldova și de 9,3 ori în Transnistria până în prezent.
Transnistria, populație săracă
În ceea ce privește bunăstarea populației, în 2005, veniturile salariale în Transnistria crescuseră de două ori față de 2001, comparativ cu o creștere de 1,6 ori în Moldova. Însă, după 2015, situația s-a schimbat, iar până în 2020, bunăstarea populației din Moldova crescuse de 3,9 ori față de 2001, în timp ce în Transnistria doar de 2,6 ori. În 2023, bunăstarea cetățenilor moldoveni față de 2001 va fi mai bună de 3,8 ori, în timp ce în Transnistria creșterea rămâne la 2,6 ori.
Pensiile au urmat un traseu similar. Până în 2005, pensiile pe malul drept au început să crească semnificativ. În 2010, bunăstarea pensionarilor din Moldova crescuse de 2,7 ori față de 2001, comparativ cu 1,8 ori în Transnistria. Până în 2020, creșterea reală a pensiei în Moldova a fost de 3,5 ori față de 2001, în timp ce în Transnistria a fost de doar 1,7 ori. Astăzi, bunăstarea pensionarilor din Moldova este de 3,8 ori mai bună față de 2001, în timp ce în Transnistria este doar de 1,4 ori, indicând o continuă deteriorare a situației pensionarilor din regiunea separatistă.
Studenți fără perspective
În 1960, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) avea 19.200 de studenți, numărul crescând până la 55.500 în 1990. După separarea malurilor Nistrului în 1995, pe malul drept erau 55.300 de studenți, iar pe malul stâng - 6.700. În 2000, numărul a crescut la 79.100 pe malul drept și 9.700 pe malul stâng. În 2010, pe malul drept erau 107.800 de studenți, comparativ cu 19.600 pe malul stâng. Până în 2020, numărul a scăzut la 59.000 pe malul drept și 11.200 pe malul stâng. În anul academic 2023/2024, sunt 56.800 de studenți pe malul drept și 10.100 pe malul stâng.
Numărul de studenți la o mie de locuitori în Moldova a crescut de la 6 în perioada sovietică la 13 în 1990. În 2005, malul drept avea 41,4 studenți la o mie de locuitori, iar malul stâng 34,9. În 2010, cifrele erau 36,5 pe malul drept și 50,5 pe malul stâng. În 2020, s-a ajuns la 22,3 studenți la o mie de locuitori pe malul drept și 35,8 pe malul stâng. În 2023/2024, malul drept are 22,6 studenți la o mie de locuitori, iar malul stâng 33,6. Cu toate aceste cifre, situația este complicată din cauza scăderii demografice și a migrației. Studenții de pe malul stâng sunt limitați în opțiuni, majoritatea nevorbitori de română și fără cunoștințe în alte limbi străine, având ca unică opțiune studiile în Federația Rusă. Aceasta duce la o izolare și o lipsă de mobilitate pentru tinerii din Transnistria.