În timp ce cresc, aproape toți copiii sunt tentați să achiziționeze obiecte care nu le aparțin. Până la o anumită vârstă, când copiii nu au dezvoltat un concept al limitelor personale sau al valorilor morale, ei pot încerca orice. Odată ce limitele personale și un sentiment al valorilor morale sunt în vigoare, furtul se oprește. Cu toate acestea, există unii copii care dezvoltă o tulburare psihologică numită cleptomanie.
Psihologul clinician Cristina Munteanu, de la lapsihiatru.ro, a explicat care sunt indiciile care alertează părintele atunci când micuțul hoț devine cleptoman în toată regula.
În timp ce cresc, aproape toți copiii sunt tentați să achiziționeze obiecte care nu le aparțin. Până la o anumită vârstă, când copiii nu au dezvoltat un concept al limitelor personale sau al valorilor morale, ei pot încerca orice. Odată ce limitele personale și un sentiment al valorilor morale sunt în vigoare, furtul se oprește. Cu toate acestea, există unii copii care dezvoltă o tulburare psihologică numită cleptomanie.
Cleptomania se referă la un comportament compulsiv de furt, care aparține familiei tulburărilor de control al impulsului. Copiii care sunt diagnosticați cu cleptomanie au impulsuri puternice de a fură obiecte, impulsul de a fura este extrem și copilul nu poate rezista tentației. De obicei, copilul efectuează singur furtul și este un secret bine păzit. El simte astfel plăcere și ușurare. Copiii care suferă de cleptomanie dezvoltă sentimente neplăcute de rușine, vinovăție și frică. Ei trăiesc într-o teamă permanentă de a fi prinși și se simț rușinați și vinovați de faptul că se complac într-o activitate negativă.
Cauzele cleptomaniei nu au fost pe deplin înțelese, astfel încât se pune accent pe interacțiunea factorilor psihologici de mediu și biologici. Obiectul, furat ca simbol pentru o anumită trăire sau emoție În multe cazuri de cleptomanie, deși obiectul furat pare inițial foarte bizar, în cursul tratamentului psihologic se știe că obiectul este un simbol pentru altceva. Astfel , un copil are niște dorințe adânci pe care îi este frică /teamă să le recunoască și să le suprime.
Obiectul furat îndeplinește aceste dorințe într-o manieră simbolică și complicată.
Copiii care suferă de această tulburare au experimentat adesea o privare sau o pierdere, reală sau imaginară, iar furtul îi ajută să nege și să facă față acestui sens dureros. Obiectul furat are o semnificație profundă în raport cu trauma. În tratamentul acestei tulburări, ambii părinți și psiholog /psihoterapeut trebuie să colaboreze. Părinții care descoperă că minorii lor sunt cleptomani trăiesc un șoc, furie și durere. În acest timp este important să se rețina că acel copil nu este un criminal, ci suferă de o tulburare. Învinuirea sau ridiculizarea copilului va duce pur și simplu la agravarea problemei. În timp ce trebuie să se stabilească limite pentru copil, perspectivele ar trebui să se concentreze pe încercarea de a înțelege de ce copilul dorește să fure? Ce valoare simbolică poate avea obiectul furat pentru copil? Ce funcții psihologice sunt asociate în actul furtului?
Programele de psihoterapie, de terapie psiho-dinamică și terapia cognitiv-comportamentală sunt intervenții clinice care pot reabilita copilul pentru a dobândi noi repere culturale, care să integreze viitorul adult în societate.