Pictorul italian Caravaggio Michelangelo Merisi, a cărui tehnică revoluționară a tenebrismului sau de iluminare selectivă a devenit o marcă a picturii baroce, s-a născut la 18 iulie 1573, în Milano.
Caravaggio a executat primul tabloul "Sfântul Matei și îngerul" într-o manieră naturalistă care a făcut ca opera să scandalizeze publicul și să fie refuzată. Artistul l-a înlocuit cu alt tablou "Chemarea Sfântului Matei și Supliciul". În același timp a realizat lucrările "Bachus" și "Cap de meduză" de la Galeria Uffizi din Florența. În cel dintâi, Bachus, este reprezentat și un coș cu fructe, subiect de natură moartă care se mai într-un tablou de la Pinacoteca Ambrosiana din Milano. Caravagio nu a mai revenit la aceste subiecte de natură moartă, potrivit unui documentar Agerpres.
Pentru cardinal del Monte, artistul a realizat tabloul "Jupiter, Neptun și Pluto". Din cauza spiritului său îndreptat spre răzbunare și revoltă, în anul 1604 i s-a intentat un proces de calomnie, și a ajuns să fie fugar în Malta, Sicilia și Napoli.
Lucrări, precum "Un Popas", în timpul fugii în Egipt, "Magdalena adormită" la Galleria Dforia, "Prezicătoarea" de la Luvru, "Amorul învingător", de la Berlin, arată un Caravaggio liniștit și chiar grațios, potrivit www.caravaggio-foundation.org.
'Artistul a provocat o revoluție în pictură, prin decorarea bisericii San Luigi dei Francesi. religioase.
Între anii 1600 — 1607 artistul a avut fost deseori implicat în încăierări, lovituri de spadă, revolte care au culminat cu un omor în 1906. Caravaggio l-a ucis în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni, el însuși grav rănit. A fost arestat, dar a reușit să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Bucurându-se totuși de multă admirație a găsit întotdeauna pe cineva care să-l scoată din încurcătură: cardinalul Del Monte, cardinalul Scipione Borghese, ambasadorul Franței, ambasadorul Modenei, marchizul Guistiniani.
În tot acest timp nu a încetat să picteze tablouri care sunt printre cele mai calde, printre cele mai liniștite din cariera sa. Se apreciază că în această perioadă Caravaggio a fost cunoscut ca cel mai faimos pictor din Roma. În 1604, a finalizat cel mai emoționat din tablourile sale religioase "Coborârea în mormânt" aflat astăzi la Pinacoteca Vaticanului. În același spirit sunt și "Fecioara cu copilul Isus" și "Sfânta Ana". Tot din această perioadă datează cel mai probabil și "David ținând capul tăiat al lui Goliat" care
trece drept autoportretul artistului. Din anii care au precedat plecarea la Roma datează "Moartea Fecioarei".
În perioada în care s-a refugiat la Napoli a pictat mai multe tablouri, printre care Biciuirea lui Hristos, de la San Domenico Maggiore, și "Cele șapte fapte ale milosteniei". Capodopera perioadei malteze este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", de la catedrala din Valetta. În 1608, la Siracuza a executat pentru biserica Santa Lucia, "Înmormântarea sfintei".
Ultima pânză a maestrului, executată la Palermo este "Închinare a păstorilor". La Napoli a fost victima unei grave agresiuni. A fost rănit, arestat și închis. După ce a fost eliberat, s-a îmbolnăvit de malarie și a murit la 18 iulie 1610, la Porto Ercole. La 31 iulie, o notă oficială anunța că obținuse iertarea de la Sanctitatea Sa. Cariera sa radiantă avea să aibă consecințe nemaipomenite pentru istoria picturii. Michelangelo Merisi Caravaggio stăpânea un ansamblu de tehnici care au reprezentat chiar bazele fotografiei, consideră cercetătorii.
Recomandările noastre
