Vara este perioada concediilor de odihnă, când toți colegii pleacă, pe rând în vacanță. EVZ îți prezintă câteva informații care țin de legislația concediului de odihnă, pentru a nu avea surprize neplăcute.
Absolut toți salariații din România, fără nicio excepție, au dreptul la concediu anual plătit garantat. Mai mult decât atât, legea prevede faptul că angajatul nu are dreptul legal să-și cesioneze, să limiteze sau să renunțe la zilele de concediu care îi revin.
Potrivit Codului muncii durata minimă a concediului de odihna este de 20 de zile lucrătoare pe an. Însă, durata efectivă a concediului de odihnă este stabilită în contractul individual de muncă, respectând legislația si contractele colective de muncă aplicabile,.
De asemenea, sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
Mai mult decât atât, „la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată”, prevede Codul Muncii.
Dacă incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situația de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav. Când acest lucru nu este posibil, zilele de concediu neefectuate vor fi reprogramate. Astfel, zilele pentru conediul de odihnă se pastrează de cel puțin 20 zile lucrătoare pe an.
Concediul de odihnă, obligatoriu în fiecare an
Potrivit legii, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
Totuși, sunt situații în care unii salariați nu își pot lua toate zilele de concediu într-un an calendaristic. Cum se procedează în acest caz?
„În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”, explică legea citată.
Astfel, nu este posibil ca un angajat să ia bani în contul zilelor de concediu. Există o singură excepție de la această regulă: doar în cazul în care salariatul pleacă și contractul de muncă încetează.
Există unele categorii de salariați care beneficiază de mai multe zile de concediu decât majoritatea angajaților. Este vorba despre salariații „care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzatorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani”. Aceste persoane beneficiază de trei zile lucrătoare în plus la concediul anual.
Cum se programează concediul de odihnă
Concediul de odihnă se efectuează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni.
În cadrul perioadelor de concediu stabilite, salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile înainte.
Dacă programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să aibă cel puțin două săptămâni de concediu neîntrerupt pe an.