Cartea face ierarhia celor mai mari autori, de la Homer până la Marquez.
Volumul „100 cei mai mari scriitori ai lumii“, apărută la Editura Lider, face parte din seria de succes „100 de...“ şi este scrisă de profesorul american Daniel S. Burt.
În cadrul colecţiei celor „100 de...“, Editura Lider a mai publicat titluri precum „100 cele mai importante cărţi din istoria omenirii“ sau „100 mari lideri din antichitate până în prezent“. Alte cărţi similare sunt „100 cei mai mari gânditori ai lumii“ şi „100 cei mai mari scriitori români“, tot la Editura Lider, „100 de cărţi cenzurate“, la Paralela 45, sau „1001 de cărţi de citit într-o viaţă“, la Editura RAO, făcând parte din populara serie, pe plan mondial, „1001... de... într-o viaţă“.
Locul 1 în topul de scriitori al profesorului Burt este dat de Homer (cca secolul VIII î.Hr.), iar ultimul loc, al 100-lea, este dat contemporanului Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 80 de ani.
Următoarele locuri ale clasamentului, după Homer, sunt ocupate tot de clasicii literaturii antice, greci şi latini: Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Catul, Vergiliu, Ovidiu. După acest periplu în antichitate, realizatorul lucrării continuă, în ordine cronologică, cu marii autori ai Evului Mediu şi ai Renaşterii: Dante Alighieri (locul 9), Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Geoffrey Chaucer, urmaţi de Rabelais (locul 14), Cervantes, Shakespeare şi Milton. Eminescu, pe locul 61 Urmează toţi marii scriitori moderni, cu un accent poate prea mare pus pe clasici anglo-saxoni ai secolului XIX. Nathaniel Hawthorne (locul 38), Alfred Tennyson, William Thackeray, Anthony Trollope, George Eliot, mai toţi autori victorieni, au locul lor, deşi ar fi fost suficienţi Jane Austen (locul 30), Charles Dickens şi Charlotte şi Emily Brontë (surorile Brontë sunt tratate într-un articol comun!).
Ultimele două locuri sunt ocupate de autori încă în viaţă: Günter Grass şi Gabriel Garcia Marquez. Ca şi la alte apariţii din colecţie, editura a introdus şi câteva nume de scriitori români, prezentaţi prin extrase din prefeţe sau studii critice, de data aceasta fără a mai menţiona această intervenţie şi, de multe ori, fără a mai specifica autorii din care citează. Apar astfel, din literatura română: Mihai Eminescu (locul 61), I.L. Caragiale (74), Panait Istrati (79), Lucian Blaga (84), Mircea Eliade (94), Eugen Ionescu (96). Gafe de proporţii
Corectitudinea politică îl face pe autor să comită şi gafe: locul 95 este ocupat de Richard Wright (1908- 1960), „pentru remarcabilele realizări care au dat glas experienţei negrilor din America“, iar locul 75 de Lu Xun (1881-1936), „venerat ca sursa intelectuală a Revoluţiei Chineze, care a pregătit terenul ideologic pentru Mao Tzedun“. O secţiune de „Absenţe notabile“, o listă adiţională cu alţi 100 de scriitori importanţi, completează cartea.
Stilul autorului este unul tipic de popularizare, accesibil, uşurel, sintetic, totul este umbrit de calitatea foarte slabă a traducerii şi, mai ales, de traducerile anapoda ale unor titluri din literatura universală, multe din ele notorii şi cu numeroase ediţii în limba română. Semnele rele apar de pe copertă, unde Goethe este scris, în mod greşit, Göethe. Exemple de titluri traduse greşit: „The Scarlet Letter“, de Nathaniel Hawthorne, apare ca „Scrisoarea roşie“ (corect: „Litera stacojie“); „The Waste Land“, de T.S. Eliot, este tradus „Paragina“ (corect: „Ţara pierdută“).