Capitala Banatului, ridicată în stilul baroc al arhitecturii de secol XVIII, îşi atrage vizitatorii cu trasee urbane, clădiri impozante a căror ziduri şoptesc istorii vechi de câteva secole, palate ce amintesc de Viena şi vestigii ale cetăţii de tip Vauban.
Cei care ajung pentru prima dată în Timişoara sunt atraşi mai ales de centrul vechi al oraşului, cu clădirile care, încet încet, prind iar culoare, fiind în curs de renovare. Toate drumurile par să ducă către Piaţa Unirii, cea mai veche şi mai celebră piaţă din Timişoara.
Spaţiu impregnat cu elemente baroce, Piaţa Unirii este străjuită de un dom catolic, o biserică ortodoxă sârbă, o sinagogă şi o biserică lutherană. Porumbeii şi terasele vesele ce şi-au scos mesele în soare animă tabloul cu iz de secol XVIII.
Palat baroc pentru arta contemporană
Palatul Vechii Prefecturi, denumit şi „Palatul Baroc”, este fără doar şi poate unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timişoarei. Povestea lui începe în 1751, când în Banat a început separarea administraţiei camerale de cea militară, inginerii militari devenind preocupaţi de găsirea unui spaţiu, în interiorul cetăţii, pentru reşedinţa guvernatorului.
Clădirea era cunoscută în 1752 ca şi „Casa Camerala Veche”, iar doi ani mai târziu s-a transformat în reşedinţă pentru preşedintele administraţiei civile, contele de Vilana Perlas. Reşedinţa a fost îmbogăţită cu motivele decorative cu o puternică inspiraţie vieneză, cunoscătorii regăsind aici modelul „Palatului Kinsky” din Viena.
Denumit „Palatul Preşedintelui”, imobilul impunător apare drept una dintre cele mai reprezentative construcţii din Timişoara secolului al XVIII-lea, întărind preocuparea administraţiei vremii pentru înfrumuseţarea oraşului. La finele veacului al XIX-lea, arhitectul Jacques Klein transformă palatul devenit între timp „Casa Comitatului”, eliminându-i elementele de decoraţie barocă de la nivelul faţadelor şi aducând clădirea, în mare, la arhitectura pe care o are şi azi.
Harta cetăţii, gravată în piaţă
La intrarea în Piaţa Unirii dinspre strada Mercy, meşterii au gravat în piatra gri harta cetăţii. Pe o piatră de macadam, mare cât trei dale obişnuite, turiştii pot vedea o veche reprezentare a cetăţii Timişoarei, în stil Vauban, cu nouă colţuri, aşa cum era ea acum două veacuri şi jumătate.
Construită de austro-ungari, imediat după ce Timişoara a fost eliberată de turci, cetatea a fost considerată invincibilă vreme îndelungată. Timpul şi intemperiile au măcinat însă vechile ziduri, care s-au năruit de-a lungul anilor, iar în prezent doar patru bucăţi mai pot fi văzute. Cea mai mare porţiune rămasă în picioare, cunoscută sub numele de Bastionul Terezia, este însemnată pe hărţile de piatră cu câte o săgeată.
Într-una, două sau trei ore, pe trasee mai scurte sau mai lungi, de zi sau de noapte, Timişoara se dezvăluie ochilor curioşi ai turiştilor. De la Infocentrul turistic pot fi procurate hărţi ce detaliază fiecare traseu în parte, în unele cazuri turistul fiind avertizat şi asupra lipsurilor pe care le prezintă principalele obiective turistice.
Cea mai scurtă variantă de traseu începe de la Catedrală către Operă, cu opriri scurte la Palatul Lloyd şi Lupoaica din bronz, aflată în mijlocul rondului de flori din Piaţa Victoriei. Urmează apoi Biserica Piariştilor, Piaţa Unirii, Sinagoga din Cetate, Piaţa Libertăţii, Castelul Huniade şi Primăria Timişoara, cu o arhitectură în stil neoromânesc.
Fântâna Punctelor Cardinale
Al doilea traseu ce nu trebuie ratat include Casa prinţului Eugeniu de Savoya, situată pe strada cu acelaşi nume, Piaţa Unirii (cu monumentul Sfintei Treimi) şi Palatul Episcopal Romano-Catolic, fostul hotel La Trompeta, al cărui simbol, trompetistul călare, se odihneşte la Muzeul Banatului.
Urmează Muzeul de Etnografie, Palatul Dicasterial, Biserica Evanghelică Luterană, după care turistul ajunge între focurile încrucişate ale traficului de la fântâna Punctelor Cardinale. La Bastion, pe care cresc în voie buruienile ca într-o grădină suspendată, peisajul e paradoxal – o aripă este în reconstrucţie, o alta este abandonată.
Patru ore sunt suficiente pentru a realiza cel mai cuprinzător tur, cu principalele obiective ale Revoluţiei din 1989: Opera Română, Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Piaţa Sf. Maria, biserica Reformată, locul unde a început Revoluţia Română, Piaţa Plevnei cu statuia lui Gheorghe Doja, Parcul Alpinet de pe malul Begăi, Universitatea Politehnică, Universitatea de Vest, Complexul studenţesc, Fabrica de Bere, Piaţa Traian, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Millenium, Sinagoga din Fabric, Parcul Poporului, Statuia Pieta dedicată eroilor martiri ai Revoluţiei din 1989, Parcul Copiilor, Palatul Prefecturii, Facultatea de Medicină şi Farmacie, clădirea Poştei, Banca Naţională a României, Bastionul, Fântâna Punctele Cardinale, Palatul Dicasterial, Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii şi strada Alba Iulia.
CITIŢI ŞI: