Lucrurile la granița României se complică. Armata ucraineană a folosit, pentru prima dată, arme balistice de fabricație americană, cunoscute sub numele de ATACMS, pentru a lovi Rusia. Astfel ucrainenii au lovit un depozit de muniții din regiunea Briansk din sud-vestul Rusiei. Atacul a avut loc în aceeași zi în care președintele Vladimir Putin a coborât pragul Rusiei pentru utilizarea armelor nucleare. Momentul, mișcării planificate de mult, a fost în mod clar menit să trimită un mesaj, la doar câteva zile după ce președintele Biden a autorizat utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune de către Ucraina pentru lovituri în interiorul Rusiei.
Decretul arată cum Putin încearcă să folosească amenințarea arsenalului său nuclear pentru a descuraja SUA să susțină în continuare Ucraina. Casa Albă a minimalizat noua doctrină a lui Putin și a spus că nu a observat „nicio schimbare în postura nucleară a Rusiei”. Unde mai pui că în Rusia a fost lansata producția de serie de adăposturi mobile de tip modular „KUB-M”. Ele sunt capabile sa protejeze oamenii de diverse amenințări, inclusiv radiațiile luminoase de la o explozie nucleara și contaminarea radioactiva, relatează postul TV rusesc Tsargrad scrie Adevărul.
De-a lungul a aproape trei ani, războiul din Ucraina a retrimis Washingtonul și întreaga lume din nou la gândirea nucleară a anilor 50, la folosirea din nou armele nucleare ca monedă de schimb supremă. Războiul din Ucraina a schimbat multe lucruri: a pus capăt la sute de mii de vieți și a dezrădăcinat milioane, a zguduit Europa și a adâncit dușmănia dintre Rusia și Statele Unite. Ideea că una dintre cele nouă țări aflate acum în posesia armelor nucleare - cu Iranul în pragul de a deveni a zecea - ar putea apăsa butonul este mai probabil să evoce, mai degrabă, ridicări din umeri decât o convocare a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.
Ce însemnă decizia nucleară a lui Putin în concepția americanilor?
Decizia lui Biden de a le permite ucrainenilor să folosească rachetele cu rază lungă de acțiune, cunoscute sub numele de Sisteme de rachete tactice ale armatei sau ATACMS, a fost o schimbare majoră în politica SUA. O scurtă paranteză referitoare la caracteristicile tactico-tehnice ale rachetelor ATACMS: sunt rachete balistice sol-sol alimentate cu combustibil solid, cu o rază de acțiune de 300 de kilometri; când sunt trase, iau o cale atmosferică înaltă și cad într-un unghi abrupt; au o sarcină utilă de 225 de kilograme de explozibili sau muniții cu dispersie, pot fi folosite împotriva țintelor de suprafață și ușor blindate și au o probabilitate de eroare circulară de 9 metri. Președintele ales Donald J. Trump, care va fi inaugurat în aproximativ nouă săptămâni, a promis că va limita sprijinul SUA pentru Ucraina, lăudându-se în timpul campaniei că va pune capăt războiului „în 24 de ore”.
Pentru Putin, noua doctrină nucleară este cea mai recentă dintre mai multe încercări de a transforma cel mai mare arsenal nuclear din lume într-un lucru de care lumea s-ar putea teme din nou, oferindu-i influența globală pe care economia sa de gaze și de război nu o poate oferi. Într-o declarație a Consiliului de Securitate Națională, administrația Biden a condamnat noua doctrină, dar nu a arătat niciun sentiment de alarmă. ”Nu a existat nicio schimbare în postura nucleară a Rusiei”, se menționează în declarație și, ”prin urmare, nu a fost nevoie de o schimbare a nivelurilor de alertă ale Statelor Unite”.
Sentimentul de bază a fost că toate erau cuvinte, că Putin încerca să-și creeze noi justificări pentru a amenința utilizarea nucleară. Și niciuna dintre restricțiile asupra lui nu se schimbase. Șansa unor calcule greșite pare scăzută: Putin a fost precaut pe tot parcursul războiului cu privire la lansarea oricărui atac deschis asupra națiunilor NATO, pe care vrea să le țină departe de război. Și în timp ce Statele Unite s-au temut uneori că ar putea detona de fapt o armă nucleară - în special în octombrie 2022, când oficialii americani de informații au interceptat conversații între generalii ruși care au provocat temeri că Putin ar folosi o armă nucleară pe câmpul de luptă împotriva unei baze militară sau altă țintă ucraineană.
Biden le-a spus participanților la o strângere de fonduri din New York, la acel moment, că Statele Unite erau mai aproape de un schimb nuclear decât oricând de la criza rachetelor din Cuba, înspăimântând pe unii din sală. Dar până la urmă nu s-a concretizat. Trebuie să înțelegem că un prag nuclear nu este determinat de cuvinte, ci de echilibrul și mizele descurajatoare, iar modificările aduse doctrinei declarative nu schimbă deloc echilibrul de descurajare dintre SUA, NATO și Rusia. Epoca post-Război Rece a început cu dezmembrarea armelor rusești și americane într-un ritm aprig. Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, Ucraina a predat mii de arme atomice în schimbul garanțiilor de securitate din partea Rusiei, a Statelor Unite și a altor țări. Mulți ucraineni regretă asta până astăzi. Ogivele au fost amestecate în combustibil pentru energia nucleară, expediat în Statele Unite și timp de ani de zile casele luminate și încălzite în Statele Unite au utilizat combustibilul nuclear produs de sovietici. În urmă cu doar 15 ani, președintele Barack Obama și-a imaginat o lume fără arme nucleare, chiar dacă acel moment nu a venit și nu va veni în timpul vieții sale.
Astfel el le-a degradat importanța în strategia americană. S-au terminat acele zile. Președintele Putin, pentru a arăta că are o nouă față a agendei nucleare, a plasat aceste arme în Belarus. În curând, Putin nu se va confrunta cu limitele celor mai puternice arme nucleare ale sale, rachetele balistice intercontinentale care pot ajunge în Statele Unite se va confrunta cu ultimele 5 luni, ale ultimului tratat care limitează numărul de astfel de arme strategice pe care Washington și Moscova le pot desfășura - numit „New Start” – și care expiră și există șanse mici ca acesta să fie înlocuit cu un altul. Deja se vorbește, printre democrați și republicani, despre necesitatea de a extinde arsenalul Americii pentru a contracara noul parteneriat Rusia-China și posibilitatea ca ei să-și poată folosi armele în comun. Adevăratul mesaj al strategiei revizuite a lui Putin nu este că armele nucleare s-au întors, ci că nu au dispărut niciodată.
Reacția echipei lui Trump
Mulți din tabăra președintelui ales Donald Trump par dornici să întrerupă ajutorul pentru Ucraina. Dar acest lucru ar face probabilă o victorie a Rusiei, care ar fi un regres strategic major pentru Statele Unite și o jenă pentru Trump. Dacă Trump se gândește serios să pună capăt echitabil războiului, atunci decizia lui Biden de a extinde autoritatea ATACMS poate contribui la creșterea presiunii asupra lui Putin pentru a negocia. Biden le-a oferit ucrainenilor acces la aproape toate armele pe care le-au cerut – inclusiv tancurile grele Abrams, vehiculele de luptă blindate Bradley, bateriile de apărare antiaeriană Patriot, sistemele de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) și, cel mai recent, avioanele de luptă F-16. — dar numai după deliberări dureroase și îndelungate în timpul cărora Ucraina a plătit un preț substanțial în pământ și în viață pentru că nu a avut sisteme de arme mai devreme.
Această precauție a avut sens în faza incipientă a războiului, care a început odată cu invazia neprovocată a Rusiei la 24 februarie 2022, când existau temeri legitime că președintele rus Vladimir Putin ar putea folosi arme nucleare pentru a compensa reversurile pe câmpul de luptă suferite de forțele sale convenționale. Dar acel punct de pericol a trecut în toamna anului 2022, când Putin nu a intrat în domeniul nuclear, deși a suferit înfrângeri substanțiale în provinciile Harkov și Herson.
De atunci, Ucraina a depășit o presupusă linie roșie și apoi alta a Rusiei, inclusiv desfășurarea în mod repetat de drone pentru a bombarda Moscova și trimiterea de forțe terestre ucrainene să ocupe o parte a provinciei ruse Kursk în august 2024. Cu toate acestea, Biden a procedat în continuare cu precauție extremă, ceea ce a forțat Ucraina să ducă un război de uzură împotriva unei țări mult mai mari război care a măcinat armata ucraineană. Ucraina se află acum în defensivă și pierde teren în regiunea estică Donbas, cu cel mai rapid ritm din 2022 încoace. Trupele ruse se îndreaptă spre orașul cheie Pokrovsk, un important centru logistic și de transport care ancorează apărarea ucraineană a estului, deși la cost uluitor de mare.
Unii din comentatorii anonimi ai Internetului (pot fi troli sau oameni din servicii, sau mai știu eu ce ”iluminați”) m-au acuzat de parteneriat cu Ucraina. Sincer nu-i obligă nimeni să asculte sau să citească materialele mele așa că acestor comentarii nu le răspund. Mi-am dat seama însă că rare erau cazurile când autorul mesajului aruncase o privire asupra textului pe care-l comenta. Cu puține excepții, anonimii mă înjurau indiferent de ceea ce scriam. E ceea ce se întâmplă cu toți cei care au ”nenorocul” de a le fi reproduse pe internet textele publicate în ziare şi reviste. Incapabili să te înjure în față „ziua-n amiaza mare", anonimul te murdărește noaptea, „după spartul luminațiilor" cum bine spunea maestrul Caragiale.
Profitând de întunericul internetului, anonimul te înjură, știind că nu i se poate întâmpla nimic. Eu am prezentat realitatea din terenul de luptă. Dar pentru mine este clar ca o cădere a Ucrainei însemnă un efect de domino asupra statelor de la frontiera de est a Federației Ruse. Cine nu înțelege lucrul acesta nu înțelege dinamica geopolitică actuală. Dar să revenim la subiect. Din păcate, timpul în care americani îi vor mai ajuta pe ucraineni pare să se scurgă repede. Președintele ales Donald Trump preia mandatul pe 20 ianuarie. El s-a angajat să pună capăt războiului într-o zi, fără a preciza cum ar putea realiza această ispravă.
Nord coreeni și noile recrutări ale armatei ruse
Șeful Statului Major al Apărării din Regatul Unit, amiralul Sir Tony Radakin, a declarat recent că luna octombrie a fost cea mai costisitoare lună pentru forțele ruse din întregul război, Rusia pierzând în medie 1.500 de soldați uciși sau răniți în fiecare zi (după alte surse au fost în jur de 1000 de militari ruși uciși sau răniți pe zi). În general, Radakin a estimat că Rusia a pierdut 700.000 de militari morți sau răniți de la începutul luptei.
Rusia a intensificat recrutările pentru a ține pasul cu pierderile sale, iar acum forțele sale au fost mărite cu 10.000 de soldați nord-coreeni, ca parte a unei ofensive menite să-i alunge pe ucraineni din regiunea rusă Kursk. Implicarea nord-coreenilor este cea care, evident, l-a determinat pe Biden să-și reconsidere interzicerea Ucrainei de a folosi ATACMS împotriva țintelor din interiorul Rusiei. Biden le-a permis deja ucrainenilor să desfășoare HIMARS, cu o rază de acțiune a rachetelor trase de 80 km, în interiorul Rusiei pentru a apăra Harkovul.
ATACMS, cu o rază de acțiune de 300 km, le va permite ucrainenilor să lovească și mai adânc împotriva țintelor militare din interiorul Rusiei. Este posibil ca, în urma deciziei SUA, Marea Britanie și Franța să permită Ucrainei să utilizeze în mod similar rachetele lor de croazieră SCALP/Storm Shadow, care au o rază de acțiune de aproximativ 400 km deși nicio decizie nu a fost luată încă la Paris și Londra, o decizie care să ne fie comunicată. Unii oficiali ai Departamentului de Apărare al SUA au argumentat împotriva deciziei ATACMS pe motiv că Rusia a mutat deja multe dintre aeronavele sale din raza lor de acțiune și că ucrainenii nu aveau suficient rachete ATACMS pentru a schimba cursul războiului (unele estimări indică numărul total deținut de Kiev la mai puțin de cincizeci).
Dar Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank de la Washington, a identificat sute de ținte militare rusești semnificative pe o rază de 300 de km de granița cu Ucraina. Acestea includ acum bazele în care trupele nord-coreene s-au pregătit pentru atacurile lor asupra pozițiilor ucrainene. Administrația Biden vede nevoia să provoace pierderi grele trupelor nord-coreene pentru a-l descuraja pe dictatorul nord-coreean Kim Jong Un să-și trimită mai multe trupe să lupte pentru Rusia. Bloomberg a raportat că Phenianul ar putea trimite încă aproximativ 100.000 de militari. Chiar și această sumă mai mare ar compensa doar mai puțin de trei luni pierderile de militari ruși. Cert este că aceste contribuții ale trupelor nord-coreene pot reduce presiunea asupra lui Putin de a organiza chemări nepopulare ale rezerviștilor ruși.
Relația transatlantică și Consiliul de Securitate European
Atât Washingtonul cât și Bruxellesul își reorganizează echipele de conducere politică. Nu este clar cine este liderul Europei. O anumită decuplare între malurile Atlanticului se prefigurează. Nu, nu săriți de pe scaune. Nu se va întâmpla curând însă trebuie să privim cu luare aminte la evoluția politică de la Washington. Exploatând mandatul puternic pe care l-a primit de la alegătorii americani, președintele ales Donald Trump nominalizează rapid loialiști „Make America Great Again” angajați să implementeze o agendă națională și internațională perturbatoare.
În schimb, audierile parlamentare ale noilor comisari europeni desemnați sunt marcate de diviziuni și punctaj alocat pe fracțiuni între grupurile parlamentare, cu puțină atenție la capacitatea candidaților de a conduce schimbările urgente necesare pentru salvarea Europei. Este pentru bruxellezii de la Berlaymont de înțeles urgența și severitatea provocării lui Donald Trump?. Europa rămâne îngrozitor de prost echipată pentru a gestiona ceea ce America este probabil să dezlănțuie.
Într-o nouă eră a lui Trump, angajamentul SUA față de securitatea Europei va fi probabil amenințat, de un acord neplăcut dintre SUA și Rusia asupra Ucrainei care ar putea pune sub semnul întrebării supraviețuirea țării, tulburările din Orientul Mijlociu s-ar putea intensifica, iar rivalitatea chinezo-americană ar putea deveni din ce în ce mai conflictuală. În plus, echipa de politică externă a lui Trump – ajutată de afinitatea lor ideologică cu o serie de politicieni europeni de frunte – se va strădui să adâncească diviziunile dintre statele membre ale UE. Ce vor face Meloni care este în conflict cu Ursula von der Leyen, ce va face Orban prietenul lui Putin, ce vor face ceilalți suveraniști?
Dacă în chestiunile comerciale, UE și-a dovedit capacitatea de a contracara efectiv tarifele lui Trump și de a-l convinge să detensioneze în timpul primului său mandat, aceeași capacitate nu există în domeniul politicii externe și de securitate. Dar politica de securitate propriu-zisă? Dacă îmi aduc bine aminte pe vreme Angelei Merkel exista o propunere de creare a unui Consiliu de Securitate European. O propunere rămasă într-un sertar. La vremea respectiva numai Macron achiesase la ea în timp ce primul ministru al Angliei, Boris Johnson, se pregătea de Brexit și nu era interesat de securitatea europeană.
Consiliul ar fi un forum care pentru alinierea politicilor externe ale UE la care se poate lipi și Marea Britanie. Ar putea fi o replică în miniatură a Consiliului de Securitate al ONU cu țări precum Franța, Germania, Italia, Spania și Polonia – ca membri permanenți, precum și alte trei până la cinci state membre ale UE pe bază de rotație, care ar urma să asigure un echilibru geografic continuu. Probabil că președinția va fi ținută prin rotație iar din consiliu va face parte și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate.
Ce va discuta? Evoluția situației internaționale, evaluarea și redactarea politicilor de securitate europeană și va conduce răspunsul la crizele internaționale. Recomandările, politicile, se vor transpune în practică cu ajutorul instituțiilor europene deja existente, dacă vor fi acceptate. Nu vor fi obligatorii pentru simplul motiv ca fiecare dintre ele vor avea o parte financiară care va trebui să fie asigurată din bugetul UE. Astfel, noul consiliu de securitate nu ar încălca competențele existente ale instituțiilor UE. Europa are nevoie de soluții. Le va găsi oare? Fără o consolidare a instituțiilor UE și fără procese clare ale politicii externe și de securitate structurile UE nu vor rezista furtunilor geopolitice din următorii ani. Europa a intrat în irelevanță!
Post Scriptum: Rusia a atacat Ucraina cu o rachetă balistică cu rază intermediară de acțiune. Racheta denumită Oreșnik a fost folosită împotriva orașului Dnipro. Rachetele atacă țintele la o viteză de 10 Mach, adică 2,5-3 km pe secundă. La Washington, secretarul de presă adjunct al Pentagonului, Sabrina Singh, a declarat că racheta folosită se bazează pe modelul de rachetă balistică intercontinentală RS 26 Rubezh (IRBM R-26) a Rusiei (SS-X-31 codificare NATO a rachetei). Racheta a vizat instalații industriale din Dnipro, rănind două persoane și provocând pagube importante. Oficialii ucraineni au sugerat inițial utilizarea unui ICBM sau rachete balistice intercontinentale, invocând viteza și traiectoria armei. Unii analiști, inclusiv cei din SUA, au considerat că este mai probabil o rachetă balistică cu rază medie sau intermediară, în concordanță cu confirmarea lui Putin.
Kremlinul a declarat că a notificat SUA cu 30 de minute înainte de lansarea rachetei, potrivit agenției de știri de stat ruse TASS. „Statele Unite au fost pre-notificate cu scurt timp înainte de lansare prin canale de reducere a riscului nuclear”, a spus un oficial american, referindu-se la sistemul instituit pentru comunicarea unor astfel de notificări. Deși oficialii americani nu au furnizat detalii despre noul sistem, analiștii militari au spus că ar putea fi o versiune modificată a RS-26, care a fost testat cu puțin peste 5.500 de kilometri, care este definiția tehnică a unei rachete balistice intercontinentale. Să recapitulăm în final faptul că Ucraina a folosit pentru prima dată sistemul tactic de rachete al armatei, cunoscut sub numele de ATACMS, pentru a lovi un depozit de muniție din regiunea rusă Briansk.
Ucraina a lansat miercuri, 20 noiembrie, 10 rachete Storm Shadow pentru prima dată, lovind în regiunea Kursk. Un înalt general nord-coreean a fost rănit într-o lovitură ucraineană asupra regiunii Kursk, a declarat joi un oficial occidental. Videoclipul postat online de Ucraina joi dimineață, 21 noiembrie 2024, pare să arate mai multe focoase care lovesc ținte în succesiune rapidă și în apropiere una de cealaltă, ceea ce analiștii spun că este caracteristic unei rachete intercontinentale sau cu rază intermediară. Videoclipul a fost verificat de Storyful, care este deținut de News Corp, compania-mamă a The Wall Street Journal.
Atât rachetele cu rază intermediară, cât și cu rază intercontinentală pot transporta mai multe focoase numite Vehicule de Reintrare Multiple Independent-Targetable, cunoscute sub numele de MIRV, capabile să lovească diferite ținte în mod independent pentru a limita numărul de lansări necesare pentru a provoca daune maxime. Lansarea de joi a venit ca parte a unui baraj rusesc care a inclus aproape o duzină de rachete balistice și de croazieră. Kievul a spus că a doborât șase dintre rachete. Utilizarea rachetelor cu rază intermediară sau intercontinentală împotriva Ucrainei nu are sens militar în această etapă a războiului. Armele au o rază de acțiune de mii de km, depășind semnificativ distanța necesară pentru a lovi Dnipro. Construite pentru a livra focoase nucleare care sunt concepute pentru a distruge o zonă vastă, sunt mai puțin precise și mult mai scumpe decât alte rachete balistice pe care Rusia le-a folosit anterior împotriva Ucrainei.
Rachetele pot folosi capete nucleare. Semnalul este clar destinat Occidentului! Lumea în jurul nostru se pregătește într-un fel sau altul de o criză majoră. Comandamentul operațional al forțelor armate poloneze a anunțat joi, într-un comunicat, activarea „tuturor forțelor şi resurselor disponibile”, inclusiv „avioane de luptă, sisteme de apărare antiaeriană, sisteme de apărare terestră şi sisteme de recunoaștere radar”, care au fost plasate în „stare de alertă maximă” în urma ultimelor atacuri ale Rusiei în Ucraina, relatează EFE, preluată de Agerpres. Germania își pregătește populația pentru război cu Rusia. Berlinul a declanșat planul ”Furtună roșie” „Planul operațional german Red Storm (Furtuna roșie)”, are peste 1.000 de pagini. Iar din câte știm în acest plan sunt enumerate atât structurile, cât și facilitățile de infrastructură care au nevoie de protecție. Suedia a început luni să trimită peste cinci milioane de broșuri cetățenilor săi, încurajându-i să se pregătească pentru eventualitatea unui război.
În același timp, Finlanda vecină a lansat un site web cu sfaturi similare privind pregătirea de război, relatează AFP. Noi români suntem în flancul estic, facem ceva? Măcar un CSAT? Nu, nu facem, pe noi ne apăra NATO! Riscurile sunt majore pentru România și nu se poate ști ce se va întâmpla în următorii ani, în condițiile în care atunci când vorbește despre sfere de influență Rusia nu se referă doar la Ucraina, ci se referă inclusiv la estul Europei. Rușii au pus încă din anii 90, la punct un plan metodic, de compromitere și decredibilizare a tuturor instituțiilor statului roman, scopul fiind de a crea premisele apariției ulterioare a unor „salvatori“, o garnitura de personaje care să se prezinte în ochii romanilor ca fiind adevărații reprezentanți. Oare noi românii asta așteptăm? Am să închei cu o frază a filozofului Țuțea: ”Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul în care s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin, parcă – n-am fost noi „în calea răutăților“? A reușit vreo invazie să-şi impună stilul şi credințele aici?” Da, în mod sigur, asta ne caracterizează.