Criza iraniană, una dintre primele ciocniri dintre SUA și URSS, de după război, își are originile în anul 1942. Atunci, Iranul a semnat un acord prin care trupelor britanice și sovietice li se permitea accesul în această țară pentru a proteja zăcămintele de petrol de un posibil atac al germanilor.

Trupele americane au ajuns și ele curând în Iran. Tratatul din 1942 statua că toate trupele străine trebuie să se retragă în termen de șase săptămâni de la sfârșitul războiului.

Totuși, în 1944, atât Marea Britanie cât și Uniunea Sovietică au început să exercite presiuni asupra guvernului de la Teheran pentru a obține concesiunea unor terenuri petrolifere. Apoi, și sovieticii au început să ceară același lucru.

În 1945, situația petrolului continua să rămână neclară, însă războiul se apropia de sfârșit, iar atitudinea Statelor Unite față de Uniunea Sovietică s-a schimbat radical.

Noua administrație a lui Harry Truman, care a venit la putere după decesul lui Franklin D. Roosevelt, în aprilie 1945, a decis că nu poate avea încredere în sovietici, din cauza tendințelor expansioniste ale acestora.

Citiți continuarea în Evenimentul Istoric.