Viaţa românilor a luat o turnură de-a dreptul dramatică în anii 1980 când Nicole Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist şi şef al Repulicii Socialiste România (din 1967), a decis să şteargă uriaşa datorie externă a României. Măsurile de austeritate adoptate atunci sunt, astăzi, probabil de neimaginat petru tinerii care îşi fac selfieuri la Starbucks cu cele mai performante smartphone-uri. Magazinele alimentare au rămas fără produse, alimentele de bază au fost raţionalizate, apa, lumina, gazele erau întrerupte timp de mai multe ore pe zi iar singura televiziune existentă a început să emită doar două ore pe zi. Oamenii trăiau pur şi simplu în beznă la propriu, şi la figurat.
Istoricul Alexandru Ofrim descrie cu multă acurateţe, pentru Dilema Veche, situaţia din acei ani cumpliţi. “Spre a susţine programul de industrializare masivă, Ceauşescu împrumutase miliarde de dolari de la băncile occidentale, pentru a construi întreprinderi de industrie grea, mari consumatoare de energie şi ineficiente în plan economic. Pentru a plăti datoria externă, au fost introduse măsuri de austeritate de neimaginat. Totul mergea la export: alimente, petrol, energia electrică. (…)Magazinele alimentare au început să se golească. Pe rafturi se găseau doar borcane cu tocană de legume, creveţi vietnamezi şi şampanie. Alimentele de bază au fost raţionalizate, vândute numai pe cartelă. Cartela era un fel de bon cu pătrăţele, îl decupa vînzătorul de la Alimentara unde erai înscris pe o listă. Raţia prevedea o jumătate de franzelă pe zi şi un kg de zahăr, un litru de ulei, un kg de carne, o jumătate de pachet de unt şi cinci ouă pe lună. Ca să cumperi lapte, trebuia să te aşezi la rînd de la 3 noaptea. Uneori, alimentele se vindeau „la liber“ – de obicei, la uşa din dos a magazinului, unde se formau cozi imense şi oamenii se îmbulzeau.
(…)Lipsurile erau de tot felul: nu se găsea tot timpul hîrtie igienică! Nu se găseau băuturi alcoolice (în afara şampaniei), lenjerie intimă, lame de ras. (…)
În unele apartamente, apa caldă curgea doar două ore, de două ori pe săptămînă, iar în ultimele ierni ale regimului comunist, multe din calorifere erau îngheţate. Ziua, gazele aveau o presiune atât de mică, încât gospodinele găteau noaptea, când presiunea era suficientă. Curentul electric se întrerupea deseori, mai ales seara. (…) Începând cu 1985, TVR1 emitea doar două ore, între 20-22, difuzând aproape în exclusivitate emisiuni dedicate lui Ceauşescu şi soţiei sale. Cine putea se uita la posturi bulgare, maghiare sau iugoslave, prinse cu antene confecţionate artizanal.
Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvînt lumea de atunci, aş spune că totul era gri. Cel mai gri era, însă, faptul că nu ne dădeam seama că e atît de gri. (…) Astăzi, lucrurile stau diferit, poate că tinerii nici nu îşi dau seama cât de colorată este lumea în care trăiesc”