Evenimentul Zilei > Actualitate > Teoctist spunea: „Sa nu fii povara nimanui”
Teoctist spunea: „Sa nu fii povara nimanui”

Teoctist spunea: „Sa nu fii povara nimanui”

Patriarhul dorea sa se retraga, cand batranetea sau boala l-ar fi impiedicat in activitatea sa, intr-o casa de la Manastirea Cernica.

Un parinte intelept, dedicat slujirii Bisericii, dar si cu simtul umorului. Asa l-au vazut majoritatea monahilor de la Patriarhie pe Prea Fericitul Teoctist.

Ei sunt cei care ramaneau in preajma sa dupa ce clerul de mir si functionarii plecau acasa, seara, la familiile lor. Protosinghelul Antim David, Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, l-a insotit adesea, seara, pe intaistatatorul Bisericii in plimbarile sale pe terasa resedintei.

„Prea Fericitul era si staretul acestei manastiri, care este Patriarhia. Practic, el a trait in obstea monahala. As putea da multe marturii in aceasta privinta. Noi ramaneam cu Prea Fericirea Sa in aceasta intimitate a vietii monahale. In intimitatea aceasta, incepeam sa depanam cele ce tin de viata aceasta a monahului, in toata complexitatea, dar si frumusetea ei. Prea Fericitul avea o traire deosebita din punctul acesta de vedere si o experienta bogata”, spune parintele Antim.

Ca Mare Eclesiarh al Catedralei, adica ajutor al Patriarhului la conducerea manastirii, parintele Antim spune ca s-a bucurat de grija si dragostea parinteasca a Patriarhului. 

Simtul umorului si grija parinteasca

Patriarhul avea mereu o vorba inteleapta si tinea la sanatatea lui. Respecta cu strictete obiceiul de a face miscare pe terasa resedintei. „Atunci cand il imbracam in vesmintele arhieresti mi-a spus odata: „Tine minte, Antime, ca arhiereul, printre altele, trebuie sa aiba si rezistenta fizica”. Vesmintele arhieresti nu sunt tocmai usoare”, isi aminteste parintele Antim.

Parintele a gasit in Prea Fericitul Teoctist un simt al umorului fin si o ironie de care nu te puteai supara. Si o grija parinteasca. „De multe ori, seara, plimbandu-ne pe terasa resedintei patriarhale, imi mai strecura cate un cuvant, de suflet ziditor”, povesteste parintele Antim. Patriarhul era dedicat slujirii Bisericii si constient de problemele ei.

„Tin minte ca mi-a povestit odata un caz al unui episcop pe cand Prea Fericirea Sa era diacon aici, la Catedrala Patriarhala, si care fusese hirotonit in Catedrala. Dupa ce s-a dezbracat de vesminte, episcopul a spus „Bogdaproste ca am scapat de calugaria aceasta”. Si Prea Fericirea Sa, intr-un moment de intimitate, mi-a spus: „Toata viata m-am rugat ca Dumnezeu sa ma ajute sa nu scap de calugarie”. Acestea au fost cuvintele care m-au marcat profund”.

Se gandea la o casa

Patriarhul a fost un om foarte discret in toate privintele, arata parintele Antim. Dovada e ca nu a cerut nimic deosebit nici pentru inmormantarea lui. Parintele Antim crede ca Dumnezeu i-a implinit Patriarhului aceasta dorinta de a trece la cele vesnicie cu aceasta discretie cu adevarat monahala.

„In ultimul timp, avea de gand si incepuse chiar sa puna la punct si sa faca o casa la Manastirea Cernica, iar daca s-ar fi aflat in imposibilitatea de a nu mai putea sa-si duca la indeplinire atributiile patriarhale, ar fi vrut sa se retraga.

Si, intr-o discutie particulara, l-am intrebat: „Prea Fericirea Voastra, ce inseamna lucrul acesta?”, si mi-a spus: „Niciodata nu trebuie sa fii nimanui o povara. Biserica are nevoie de oameni care s-o slujeasca, nu de oameni care sa fie o povara”„, spune parintele.

Apoi Patriarhul l-a sfatuit sa iasa din Patriarhie si sa vada ce se intampla dincolo de usile ei. „Problemele Bisericii apasau pe umerii Prea Fericirii Sale si, mai mult decat atat, le constientiza. Din punctul acesta de vedere si-a indeplinit misiunea aceasta de calugar, de ierarh si de slujitor al lui Hristos cu o constiinta care pe noi ne impresiona.”

Cititi si:

Noul Patriarh va fi ales prin vot

Cinci ore intre chirurg si Dumnezeu

A inceput deja lupta in Sinod

BICHIR: Incepe negocierea voturilor

Patriarhul Romaniei, votat de Frunzaverde, Milut si Onaca

Profetia unui preot grec

Ultimele zile, ultimele ore

Priveghi cu credinciosi si politicieni

"Era Dumnezeul nostru"

Inmormantarea, ca o Inviere               

Pelerinaj cu lesinuri in Dealul Mitropoliei 

"Multa lume l-a iubit intru harul sau sfant"