Mogulii devin vedetele posturilor tv pe care le deţin, în timp ce conţinutul editorial relevant şi verificabil e pe cale de dispariţie, arată raportul FreeEx 2010.
Marii patroni de presă din România au fost, pe parcursul anului 2010 (un an în care Presa a fost inclusă în Strategia Naţională de Apărare a Ţării printre vulnerabilităţile la securitatea naţională), în centrul unor scandaluri publice care au afectat semnificativ credibilitatea instituţiilor media aflate în proprietatea lor.
Cu Sorin Ovidiu Vîntu reţinut pentru favorizarea unui infractor şi pentru şantaj, Dan Diaconescu (care, de altfel, şi-a anunţat inclusiv intenţia de a candida la preşedenţie) reţinut pentru şantaj şi Dan Voiculescu dovedit colaborator al Securităţii, canalele media aflate în proprietatea acestora au relatat dezechilibrat, partizan şi, pe alocuri, isteric despre aceste evenimente, se arată în "Raportul FreeEx 2010 – Libertatea presei în România", dat publicităţii ieri, într-o conferinţă de presă, de agenţia ActiveWatch.
A fost vorba de un test de independenţă şi etică jurnalistică pe care televiziunile de ştiri nu l-au trecut, preferând să se "abandoneze" unui nou gen de presă, "telenovela politică în direct, non-stop" şi substituind agende personale celei de interes public – ceea ce are ca efect atât compromiterea profesiei de jurnalist, cât şi a rolului mass-media.
Dincolo de numeroasele schimbări manageriale şi de acţionariat în presă, imixtiunile politicului şi interesele obscure în activităţile editoriale ale unor instituţii au avut repercusiuni negative asupra conţinutului, dar şi în sfera de business, subliniază raportul FreeEx, amintind, printre altele, că în luna august a anului 2010, grupul media german WAZ şi-a anunţat decizia de a se retrage de pe piaţa media din România.
Principalul motiv invocat a fost distorsionarea politică a informaţiilor din presă, determinată, potrivit preşedintelui WAZ, Bodo Hombach, "de oligarhii care îşi cumpără ziare şi reviste, nu atât pentru a face bani, ci pentru a obţine pe această cale influenţă politică".
Presa din România are problema conţinutului editorial relevant şi verificabil, care "este pe cale de dispariţie", sufocat de jurnalismul de haită, isteric, manipulator, opinia partizană şi infotaiment. Printre rezultatele acestei degradări profesionale a breslei este menţionat şi faptul că televiziunile au transformat moartea unor persoane cunoscute în spectacole macabre.
În acest context, România s-a situat pe locul 52 în clasamentul mondial al libertăţii presei ("Press Freedom Index 2010"), realizat de organizaţia "Reporteri fără Frontiere", coborând cu două locuri faţă de anul precedent. Indicii privind libertatea presei s-au aflat în scădere pentru al treilea an consecutiv, având în vedere că în anul 2007 România s-a clasat pe locul 42, în anul 2008 – pe locul 47, anul 2009 – pe locul 50, iar în anul 2010 – pe locul 52.
Amenzi pentru bancuri cu poliţişti
Actuala cercetare arată modul în care criza economică şi politică a afectat mass-media din România, cum s-a modificat conţinutul editorial, care au fost cele mai grave agresiuni asupra jurnaliştilor şi, nu în ultimul rând, care este impactul repetatelor iniţiative legislative ale anului 2010.
De la începutul crizei economice, se arată în raportul citat, au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare locale s-au închis. Veniturile din publicitate au scăzut în 2010, la fel şi tirajele mai multor ziare quality, care s-au înjumătăţit faţă de anul precedent, condiţii care au accentuat anumite probleme, cum ar fi lipsa unor demarcaţii clare între publicitate şi produsele jurnalistice.
Autorităţile locale au dat sancţiuni disproporţionate şi au încălcat în numeroase cazuri libertatea de exprimare, se arată în studiul citat, care începe seria exemplelor cu cele mai absurde dintre acestea, anume că un jurnalist din Iaşi a fost amendat pentru că a spus un banc cu poliţişti, în timp ce un gen muzical, manelele, a fost interzis în transportul public din două oraşe, Galaţi şi Cluj. Agresiunile fizice şi insultele la adresa jurnaliştilor au fost iniţiate într-o măsură alarmant de mare chiar de către poliţişti şi persoane publice.
Schimbări de acţionariat pe piaţa presei
Schimbările de acţionariat realizate pe parcursul anului 2010 sunt, de asemenea, reamintite în raportul citat. La începutul anului, publicaţiile Gardianul, Ziua şi Cotidianul şi-au suspendat apariţiile în print, iar primele două au renunţat şi la versiunile online, în timp ce site-ul Cotidianul.ro a fost achiziţionat de Cornel Nistorescu, de la Realitatea-Caţavencu.
În luna februarie s-a realizat "tranzacţia anului pe piaţa de presă scrisă": Ringier a vândut Evenimentul Zilei şi Capital către nou-înfiinţata companie Editura Evenimentul şi Capital, al cărei acţionar majoritar este omul de afaceri Bobby Păunescu. În martie, 16 jurnalişti de Academia Caţavencu au decis să înfiinţeze propria revistă, "Kamikaze", acuzând presiuni editoriale şi cenzură.
Pe 1 iulie, Ringier (deţinătoare a publicaţiilor româneşti Libertatea, Bolero, Libertatea pentru femei, Bravo, Unica, BravoGirl) şi Axel Springer (partener Edipresse în România) au fuzionat, înfiinţând compania Ringier Axel Springer Media. Omul de afaceri Dan Adamescu, principalul acţionar al companiei de asigurări Astra, a cumpărat de la WAZ jumătate din compania Medien, devenind astfel unicul proprietar al ziarului România Liberă şi al celorlalte reviste editate de companie.
August este luna în care compania Cațavencu SA a intrat în faliment.
În septembrie, săptămânalul Money Express a devenit lunar, după ce a înregistrat pierderi de 500.000 de euro în prima jumătate de an. În luna iunie, Adrian Sârbu a ieşit complet din acţionariatul companiei Pro TV SA, deţinute de Central European Media Enterprises (CME), după ce a cedat către CME şi ultimele 5 procente ale acţiunilor sale.
În al doilea trimestru al anului, veniturile companiei Pro TV SA au scăzut cu 10% faţă de acelaşi trimestru al anului 2009. Astfel, de la suma de 48,5 milioane de dolari, s-a ajuns la cea de 43,5 milioane de dolari. Adrian Sârbu a rămas acţionar la Publimedia, Apropo Media şi Mediafax, companii pe care le-a reunit într-o singură entitate, Mediafax Group. În octombrie, managementul Realitatea Media a fost preluat de Compania Asesoft, deţinută de omul de afaceri Sebastian Ghiţă.
În noiembrie, Sorin Oancea a demisionat de la Intact şi a preluat jumătate din acţiunile B1 TV25. Totodată, el a devenit managerul postului. În 2010 s-au lansat două posturi noi de televiziune: 10 TV (aparţinând companiei RCS&RDS) şi România Ta (deţinută de Honorius Prigoană, membru PDL), iar la portofoliul Discovery Networks România s-a adăugat televiziunea pentru femei TLC.
În ianuarie, postul de ştiri N24 s-a transformat în televiziune generalistă şi şi-a schimbat denumirea în N24 Plus. Jurnalistul Radu Moraru a preluat, în luna iulie, 60% din pachetul de acţiuni al postului de televiziune Vox News, iarcelelalte 40 de procente au rămas în proprietatea lui Bobby Păunescu26.
Eşecuri în încercările de a formula o lege a presei
Raportul menţionează şi iniţiative legislative restrictive şi nedemocratice cu privire la presă înaintate de politicieni şi de autorităţile statului pe parcursul anului 2010. Două iniţiative de legi, cea a lui Silviu Prigoană şi cea a lui Ioan Ghişe, au fost respinse pe parcursul anului 2010 de Senat.
Cea din urmă, (care propunea, printre altele, introducerea de legitimaţii de jurnalist obligatorii pentru profesarea meseriei şi faptul că jurnalistul trebuia să treacă un examen psihologic, nu trebuia să aibă antecedente penale şi nu putea să aibă surse de venit din zona de afaceri), a fost respinsă la limită de Comisia de mass-media a Senatului (cu 4 voturi împotrivă, 2 pentru şi 2 abţineri).
Legea Prigoană, care propunea, prin amendamente la legea audiovizualului, introducerea unor licenţe obligatorii pentru presa scrisă şi pentru presa on-line, a fost respinsă atât de Comisia de mass-media a Camerei Deputaţilor cât şi de plen, şi, ulterior, de Comisia de mass-media a Senatului.
Prigoană propunea retragerea temporară sau definitivă a licenţei pentru publicaţiile care nu puteau face proba verităţii pentru afirmaţii defăimătoare la adresa unei persoane. În opinia sa, Consiliul Naţional al Audiovizualului ar fi fost responsabil de retragerea licenţelor.