Premierii apolitici recent desemnaţi în Italia şi Grecia vin să atenueze temerile creditorilor externi, dar aşteptările de la ei sunt mult prea mari.

Istoria consemnează transferul puterii către tehnocraţi îndeosebi în situaţii de criză politică fără o altă soluţie decât medierea temporară oferită de un executiv neutru.

În ultima săptămână însă, la Atena şi Roma, doi tehnocraţi, Lucas Papademos şi Mario Monti, au fost chemaţi la conducere într-un context economic vitreg, suprapus şi unui impas politic.

Întrebarea aflată acum pe buzele tuturor este în ce măsură doi economişti, ce-i drept redutabili, pot rezolva problemele care au năruit cariera unor oameni politici cu experienţă. În primul rând, susţin analiştii, numirea celor doi în fruntea unor guverne de tranziţie reprezintă o sursă de optimism pentru pieţele externe, dar şi pentru creditori. S-a văzut acest lucru şi în reacţia burselor imediat după anunţul predării ştafetei la Atena şi Roma.

"Simplul fapt că ei au fost desemnaţi să conducă în împrejurări economice dificile înseamnă că dispun de un mandat ferm", a explicat Iain Begg, expert în zona euro la London School of Economics, citat de cotidianul american "New York Times".

Este un mandat primit după ce clasa politică a eşuat, a adăugat Begg. Astfel, primul mesaj transmis de tehnocraţi celor din exterior este că ei reprezintă schimbarea şi că interesele naţionale primează.

În plus, ei sunt garanţia că măsurile nepopulare, pentru implementarea cărora un altfel de guvern ar fi avut nevoie de sprijin politic, vor fi puse în practică.

Promptitudine şi relaţii

Dincolo de mesajul pozitiv dat în exterior, tehnocraţii sunt avantajaţi şi de viteza de reacţie în astfel de împrejurări economice dificile. Cazul Greciei este concludent. Până în februarie, când sunt programate alegerile legislative anticipate, guvernul de tranziţie condus de Papademos are de pus în practică o agendă încărcată: bugetul pe 2012, un nou sistem de impozitare, alături de alte măsuri de austeritate. Plata tranşelor din ajutorul economic negociat cu UE este strâns legată de implementarea acestor măsuri.

În al treilea rând, Papademos şi Monti, doi reputaţi economişti care au ocupat funcţii-cheie la nivel comunitar, au trecere în rândul liderilor europeni, dezamăgiţi de modul în care fostul premier grec Georgios Papandreou şi demisionarul Silvio Berlusconi au gestionat criza economică.

Mai mult, ambii sunt membri ai Comisiei Trilaterale, organizaţia care promovează relaţii economice mai strânse între SUA, UE şi Japonia.

Eficienţă pe termen scurt

Încrederea insuflată de tehnocraţi pieţelor externe este însă direct proporţională cu aşteptările pe care acestea le au de la noile administraţii, avertizează aceiaşi experţi. Aşteptări care riscă să nu se confirme în cazul Greciei, după ce opoziţia conservatoare a anunţat ieri că nu va susţine noile măsuri de austeritate cerute de UE.

"Guvernele conduse de tehnocraţi sunt OK pe termen scurt pentru că, pe termen lung, sunt lipsite de legitimitate. Este precum un contract pe perioadă determinată", a explicat Kevin Peatherstone, expert în afaceri europene, citat de BBC.

La Atena, Papademos este deja privit cu reticenţă de politicienii greci, care se tem că, dacă premierul tehnocrat eşuează, vina va fi aruncată tot pe ei, iar dacă reuşeşte, succesul le va ştirbi din popularitate şi, implicit, din şansele electorale. Atât Italia, cât şi Grecia au mai fost conduse de guverne de tranziţie în fruntea cărora s-a aflat un tehnocrat. Xenophon Zolotas a guvernat la Atena între 1989 şi 1990, în timp ce la Roma tehnocraţi au fost Giuliano Amato (1992-1993), Carlo Azelio Ciampi (1993-1994) şi Lamberto Dini (1995-1996). <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/NUa0MbSKOpk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/PP6ghOp9CCY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Am pierdut capitalul de încredere. Trebuie să investim într-un guvern care să facă ceea ce nimeni nu a făcut în Italia în ultimii 20 de ani." GIORGIO NAPOLITANO, preşedintele Italiei 3 guverne conduse de tehnocraţi a mai avut Italia din 1992 până anul acesta