Mihaela Costache, o tânără din Focşani, povesteşte despre libertatea dintr-un liceu german, unde nu a văzut niciun profesor nervos.
Prin intermediul programelor oferite de International Education Center, elevii români pot studia un an într-un liceu public din străinătate sau un ciclu complet, finalizat cu Bacalaureatul, într-unul privat. Costurile diferă: în primul caz, taxa este în jur de 6.000 de euro pe an, iar în al doilea, poate ajunge la 45.000 de euro pe an.
Mihaela Costache, din Focşani, a studiat un an într-un liceu public din Germania. Acum este studentă în anul doi la ASE şi spune că cea mai mare realizare din acea perioadă este că a învăţat limba germană.
În clasa a X-a, când a susţinut testul de limbă la International Education Center, evaluatorii i-au spus să nu se ducă în Marea Britanie deoarece deja ştia engleza foarte bine. I-au sugerat să meargă în Germania. "Am acceptat provocarea", îşi aminteşte tânăra de 20 de ani.
Pentru că nu ştia deloc germana, a făcut pregătire cu un profesor înainte de plecare. Aşa a ajuns în micul orăşel Panderborn, în apropiere de Dortmund, unde a petrecut clasa a XI-a. Cei 6.000 de euro au acoperit şcolarizarea, cazarea, asigurarea medicală, transferul de la aeroport la familia-gazdă şi rapoartele trimise părinţilor despre activitatea şcolară.
"Şi în ziua de Crăciun aveam program"
După un weekend de orientare, a fost plasată în gazdă la o familie. "Erau interesaţi de culturi diferite, o făceau din curiozitate. Au avut grijă de mine, nu m-am simţit exclusă. Nici în discuţiile mai aprinse nu au închis uşa. În orice problemă au discutat şi cu mine, şi cu fiica lor", povesteşte Mihaela.
Mâncau la ore fixe: la 7.00 era micul dejun, la 13.00 prânzul, la 19.00 cina. "Mama era profesoară la o şcoală generală, iar tatăl profesor universitar. În fiecare seară, stăteau la un pahar de vin şi ascultau muzică clasică. Vineri mergeau la piscină şi la saună, duminica luau cursuri de dans. Sunt foarte organizaţi. Până şi în ziua de Crăciun aveam program: la 9.00 micul dejun, la 15.00 cafeluţa", îşi aminteşte Mihaela.
Familia "adoptivă" nu i-a impus nicio regulă. Putea chiar să vină mai târziu de ora 12.00 noaptea acasă: "La un moment dat simţeam nevoia să cer voie să fac ceva şi să mi se spună că nu e bine. Aici mi se spunea: cum vrei, e decizia ta".
"La materiile reale suntem mai avansaţi decât germanii"
Şi la liceu a avut parte de libertate: a putut să aleagă materiile pe care dorea să le studieze. Pentru că îi plăceau foarte mult ştiinţele exacte, a ales matematica, fizica, informatica, engleza, spaniola, franceza şi desenul. Limba germană era obligatorie.
Dacă la mateoimatică era avansată, limba germană o studia alături de copiii de clasa a IV-a. "La materiile reale suntem mai avansaţi, muncim mai mult decât ei. Însă ei pun accent pe comunicare şi eu i-am simţit lipsa în România. Dacă ai o temă, trebuie să ştii să o prezinţi în faţa unei mulţimi. La n, mai mult stai în bancă şi scrii decât să vorbeşti", explică Mihaela.
Pe dos: profesorii, evaluaţi de elevi
În schimb, exista printre elevi un fel de "dependenţă" de calculator: "Ei şi 2 plus 2 îl fac pe calculator". Profesorii atingeau toate capitolele care se studiau şi în România, însă nu îi introduceau pe copii în exerciţii foarte complicate: "Repetă de trei ori, îi întreabă pe toţi dacă au înţeles. Dacă nu, profesorul nu trece mai departe. Sunt foarte preocupaţi de aceste lucruri".
Se punea accent pe limbile străine: "Când începea ora, nu se mai scotea niciun cuvânt în limba maternă, lucru care mie nu mi s-a întâmplat în România. Te obligă să vorbeşti în orice situaţie".
O dată la trei luni, elevii răspundeau la un chestionar în care evaluau munca fiecărui profesor: "Şi se ţinea cont de ele. E mai mare respectul reciproc. Nu am văzut niciodată un profesor care să intre nervos la oră". Nota finală (media) îi era comunicată particular elevului în timpul unei discuţii de zece minute cu profesorul. Notele se dădeau de la 1 la 6, 1 fiind cea mai mare.
"Adolescenţii beau fără măsură"
Nu avea decât cinci ore pe zi, de la 8.00 la 13.00, aşa că putea să tragă un pui de somn la prânz. "Am urât faptul că în România nu puteam să dorm la prânz că eram la şcoală. A fost un vis pentru mine să dorm la prânz o oră. La noi, aveam ore de la 8.00 la 15.00", spune ea.
O dată pe săptămână se întorcea la liceu pentru două ore de sport: fotbal, gimnastică, hochei pe role sau baseball. În anul petrecut în Germania, cel mai mult i-au displăcut beţiile: "La ei, adolescenţii beau fără măsură. În fiecare weekend, serile sunt dedicate acestei activităţi. Lucru pe care eu nu l-am înţeles. Beau şi fetele şi băieţii, cot la cot. Se bea şi la noi, dar poate nu chiar să nu mai ştii de tine".
ETAPE
Engleza, testul decisiv
Primul pas pentru elevii care doresc să studieze în străinătate este să se înscrie la International Education Center (www.iec.ro), prin trimiterea unui e-mail. Apoi, copilul va susţine un test şi va fi intervievat în limba engleză de către evaluatorii IEC.
Dacă trece de această etapă, elevul trebuie să alcătuiască un dosar care să conţină o adeverinţă de la medicul de familie, situaţia şcolară pe ultimii trei ani (media generală trebuie să fie peste opt), o scrisoare de recomandare de la profesorul de limba engleză, un eseu personal în care să se prezinte şi o scrisoare din partea părinţilor către familia-gazdă (în cazul liceelor private, copilul poate sta şi la internat).
Dosarul este evaluat şi, dacă este acceptat, elevul va fi repartizat la o familie. Deşi testele se pot susţine pe tot parcursul anului, pentru anul şcolar 2011-2012 este recomandat ca toate etapele să fie parcurse până în luna mai.
ACCESIBIL
Cât costă un an de studiu în liceele publice (euro)
SCUMP
Cât costă un an de studiu în liceele private (euro)